Stabilirea Obiectivelor! Dincolo de vârf – Neuroștiința obiectivelor

În stabilirea obiectivelor și atingerea lor, nu există o abordare universal valabilă. Fiecare persoană are propriul său stil și metode care funcționează cel mai bine pentru ea. Diferențele de personalitate, contextul de viață, experiențele anterioare și chiar structura creierului (conexiunile neuronale) pot influența modul în care stabilim și urmărim obiectivele. De exemplu, ceea ce poate motiva și inspira o persoană poate să nu aibă același efect asupra alteia, ci poate avea efect chiar opus.

Este important să experimentăm și să găsim metodele care se potrivesc cel mai bine nevoilor și stilului nostru personal. Aceasta poate însemna adaptarea sau combinarea diferitelor tehnici până când găsim combinația care ne ajută cel mai mult să ne atingem obiectivele.

În acest articol, o să-ți ofer o serie de sfaturi și alternative, iar rugămintea este să le alegi pe acelea care ți se potrivesc. Totodată, ai putea să te gândești și la trecutul tău și să observi ce a funcționat și ce nu a funcționat în cazul tău din ceea ce vei găsi mai jos.

Chiar dacă pot exista diferențe majore între ce funcționează la o persoană și ce funcționează la alta, un lucru pare să fie, totuși, general valabil, și anume că, prin simpla stabilire a obiectivelor, șansele de a le atinge cresc considerabil.

Unii oameni pot refuza să-și stabilească obiective din cauza fricii de eșec, a lipsei de încredere în abilitățile proprii sau din cauza unor experiențe anterioare negative. Însă stabilirea obiectivelor este un pas esențial spre realizarea personală și profesională. Acest proces nu doar că ne ghidează acțiunile, dar ne și motivează să ne depășim limitele. Stabilirea obiectivelor transformă visurile neclare în planuri concrete și acționabile, oferind o direcție clară și un sentiment de autoîmplinire.

La începutul fiecărui nou an, stabilirea obiectivelor reprezintă un moment crucial, încărcat de speranță și posibilități. Cu toate acestea, statisticile arată că mulți oameni nu reușesc să-și atingă obiectivele anuale, ceea ce demonstrează complexitatea și provocările acestui proces. Aici intervine și conceptul de neuroplasticitate – capacitatea creierului de a se remodela în funcție de experiențe și de învățare. Înțelegerea neuroplasticității te poate ajuta să abordezi stabilirea obiectivelor într-un mod mai eficient, adaptând strategiile și tehnicile pentru a-ţi crește șansele de succes. Această perspectivă îţi deschide calea către o abordare mai flexibilă și personalizată în atingerea obiectivelor.

La fel cum motivațiile fiecărei persoane sunt unice, și procesul de stabilire și de atingere a obiectivelor este unic. Să vedem mai departe ce variante ai.

1. Focusul total pe rezultat poate fi demotivant. Alternativa: focusează-te pe proces.

Începem chiar de la rezultatul dorit, oricare ar fi acesta. De multe ori, acest rezultat este atât de departe sau atât de greu de obținut, încât fie nu te mai apuci, fie abandonezi destul de repede.

Orientarea spre proces, nu doar spre rezultat, este o abordare care pune accentul pe experiența și pe învățarea pe parcursul atingerii unui obiectiv, nu doar pe finalizarea acestuia.

Studiile în domeniul psihologiei motivaționale arată că persoanele care se concentrează pe procesul de atingere a unui obiectiv (cum ar fi îmbunătățirea abilităților) în loc de rezultatul final (cum ar fi câștigarea unui premiu) experimentează o satisfacție mai mare și o motivație internă mai puternică (Deci & Ryan, 2000).

Un alt exemplu îl regăsim în educație. S-a observat că studenții care se concentrează pe procesul de învățare, cum ar fi dezvoltarea competențelor și înțelegerea profundă a materiei, au rezultate mai bune pe termen lung decât cei care se concentrează exclusiv pe note (Dweck, 2006).

Un alt exemplu este în domeniul managementului performanței unde se remarcă faptul că angajații care apreciază procesul de lucru și dezvoltarea profesională continuă sunt mai implicaţi și mai productivi.

De exemplu, dacă dorești să înveți o limbă străină, alege acțiuni de proces, cum ar fi obiceiul de a învăța 10 cuvinte pe zi și/sau vizualizarea unui clip de 3 minute/zi sau redactarea a 4 fraze pe săptămână.
Un alt exemplu este atunci când vrei să promovezi în carieră. În loc de a stabili și a ținti global acest obiectiv, focusează-te pe proces: dezvoltarea abilităților de leadership, dezvoltarea abilităților de comunicare, dezvoltarea diferitelor abilități precum time management sau storytelling.

Schimbarea focalizării de la rezultat la proces este o strategie puternică ce nu numai că reduce presiunea și stresul asociate cu atingerea obiectivelor, dar poate crește atât satisfacția, cât și succesul pe termen lung. Prin aprecierea și bucuria procesului, vei găsi mai multă motivație și reziliență în călătoria spre realizările personale. O carte excelentă este Atomic Habits, scrisă de James Clear, pe ţi-o recomand cu mare căldură dacă vrei să aprofundezi subiectul.

2. Obiectivele prea ușoare sau prea grele pot demotiva.

Da, așa este, însă, din nou, depinde de fiecare. Cel mai eficient este să nu alegi obiective atât de mari, încât să te scoată cu totul din zona de confort, însă nici atât de ușoare, încât să-ți pierzi motivația. Aici depinde și de etapa din viața fiecăruia, de ceea ce cauți acum.

Dacă tu cauți provocări, atunci îți alegi obiective care să te scoată bine din zona de confort.
În schimb, dacă te sperie prea tare un obiectiv, gândește-te la o variantă mai ușoară, la etape intermediare.

Probabil, obiectivele ușor inconfortabile asigură doza de motivație, de noutate și de provocare.

Nu te lăsa împins de diverși guru care-ți vor spune că obiectivul trebuie să fie neapărat super mare și să te înfioare. Da, pentru unii ar putea funcționa, însă cel mai important este ce funcționează pentru tine.

3. Faci publice obiectivele și ai putea să fii mai demotivat?!

Împărtășirea obiectivelor cu alții poate uneori duce la o satisfacție prematură și poate scădea motivația de a le atinge efectiv.
Acest fenomen este explicat de psihologul Peter Gollwitzer care a descoperit că atunci când oamenii își anunță public obiectivele, primesc o recunoaștere anticipată care poate crea o falsă senzație de progres, reducând, astfel, motivația de a lucra efectiv spre atingerea acestor obiective. Acest lucru sugerează că, în unele cazuri, poate fi mai eficient să păstrăm obiectivele pentru noi înșine pentru a ne menține motivația și angajamentul în procesul de realizare a acestora.

Totodată, dacă ți-ai asumat public un obiectiv, nu-i exclus ca, din teama de a nu reuși, calea cea mai ușoară ar putea să fie aceea în care nu te mai apuci deloc de el.
Practic, spui că te-ai răzgândit din simplul motiv că estimezi un eșec, iar anticiparea rușinii care te-ar cuprinde în acest caz te-ar împinge cu totul să renunți la obiective.

Deci, mare grijă la cum funcționezi tu! Uneori, asumarea publică poate fi acea responsabilitate care te împinge de la spate, însă nu întodeauna, deci găsește calea potrivită pentru tine.

4. Vizualizarea succesului nu e singura cale!

A fost o mare modă că tu trebuie să-ți imaginezi succesul și acesta va veni de la sine.
Ei bine, nu-i întotdeauna așa și nu pentru toată lumea.
Depinde, din nou, de cum funcționezi tu sau poate poți încerca o combinație între vizualizarea succesului și vizualizarea eșecului.
Vizualizarea eșecurilor potențiale, cunoscută și sub numele de „premortem”, poate fi, uneori, surprinzător de benefică. Această tehnică implică anticiparea și vizualizarea scenariilor de eșec pentru a identifica posibilele probleme și a îmbunătăți planificarea. De exemplu, în managementul proiectelor, premortem-ul este folosit pentru a evalua riscurile și a dezvolta strategii de mitigare.
Un studiu de la Universitatea din Köln a arătat că persoanele care au practicat premortem-ul au avut o mai bună capacitate de a anticipa problemele și de a se pregăti pentru acestea.

Astfel, în loc să se concentreze exclusiv pe succes, includerea unei abordări realiste și prudente poate duce la rezultate mai solide și mai durabile în stabilirea obiectivelor.

Ca tipar, sunt mulți cei care sunt motivați de rezultatul care-i așteaptă la final. În schimb, se pare că sunt mai mulți oameni care acționează ca să nu se întâmple ceva rău, ca să evite ceva să nu ajungă într-o situație rea. De exemplu, dacă ai un obiectiv legat de fitness, poți să-ți imaginezi că nu vei avea timp sau că nu vei fi motivat, prin urmare, un plan prin care vei contracara aceste obstacole este binevenit. Alt exemplu legat de bani și de economisire ar fi acela în care îți imaginezi că vor apărea cheltuieli neprevăzute (nu de alta, dar așa se întâmplă, de obicei) şi vei fi pus într-o situație mai confortabilă în sensul în care știi ce te așteaptă și poți elabora un plan în acest sens.

Ducând această tehnică mai departe, poți gândi în termeni de consecințe. E bine să vizualizezi recompensele care te așteptă la sfârșit dacă-ți vei atinge obiectivele, însă nu de puține ori s-ar putea să constați că vei fi mai motivat imaginându-ți consecințele negative care apar dacă nu vei face.

Sunt atât de multe cercetări care arată că oamenii sunt mai motivați să nu piardă ceva decât să câștige ceva, încât nu prea înțeleg cum sunt atâția guruleți de dezvoltare personală care te învață strategia gândirii pozitive duse la extrem.

Te las să meditezi la acest aspect și voi trece mai departe.

5. Nu trebuie să faci mai mult pentru a obține mai mult.

Da, am forțat puțin titlul pentru a-ți atrage atenția asupra unui mecanism periculos cu sens unic.

Nu întotdeauna a face mai mult duce la mai mult.
Gândește-te și în sens invers, și anume ce ar trebui să nu mai faci pentru a obține X sau Y. De multe ori, este de ajuns să încetezi să mai faci anumite lucruri pentru a-ți atinge obiectivele.  

Să presupunem că vrei să fii mai fericit. Da, știu că nu este o obiectiv bine definit conform teoriilor clasice, dar cred, totuși, că-ți dorești să fii mai fericit. Ei bine, în loc să te întrebi doar ce poți face pentru a fi mai fericit (ceea ce nu e rău), cercetează și ce ar trebui să nu mai faci. Poate ar trebui să nu mai ai întâlniri doar cu oameni care-și plâng de milă (victime de profesie), poate că ar trebui să scoți din viața ta toate acele lucruri care-ți consumă energie, poate ar trebui să identifici tot ce-ți face rău fizic sau psihic și, efectiv, să le elimini din viața ta.

Îți mărturisesc că aceasta este una dintre strategiile pe care le folosesc de peste 10 ani. La începutul anului, îmi pun simpla întrebare:
Ce ar trebui să scot din viața mea, ce ar trebui să nu mai fac, ce ar trebui să elimin?
Și obțin o listă interesantă în fiecare an 🙂

Poți începe și tu să faci asta chiar acum.

6. Stabilirea artificială a obiectivelor nu ajută mai deloc. Schimbă perspectiva!

Este cumva clar că multe dintre obiective sunt, de fapt, ale altora, nu sunt ale tale, sunt convenții sociale, sunt din perspectiva ar trebui, nu ar trebui, sunt trenduri. În acest malaxor, este greu să mai știi care sunt, într-adevăr, obiectivele tale.

Poți alege să schimbi perspectiva în stabilirea obiectivelor.

Cum poți face asta? Cum ajungi la esență? Sunt multe căi, însă o să mă rezum la una dintre ele.

Primul pas este să gândești din perspectiva nevoilor, nevoi împlinite – nevoi neîmplinite. O să folosesc sistemul lui Tony Robbins, însă dacă nu-ți place acesta, poți folosi altul, păstrând principiul.

Tony Robbins identifică șase nevoi umane fundamentale care influențează comportamentul uman. Acestea sunt:

1. Certitudine/Siguranță: Nevoia de stabilitate, de securitate și de predictibilitate.
2. Incertitudine/Varietate: Dorința de schimbare, de provocare și de stimulare nouă.
3. Semnificație/Importanță: Nevoia de a se simți important, unic și validat.
4. Conexiune/Iubire: Dorința de relații și sentimentul de apropiere cu alții.
5. Creștere: Nevoia de dezvoltare personală și evoluție.
6. Contribuție: Dorința de a da înapoi și de a influența viața altora.

Cu altă ocazie, o să le explic în detaliu, însă acum aș vrea să privești aceste nevoi umane şi să te gândești la ce ai putea face pentru a le împlini.
Ce ai putea face pentru a avea mai multă stabilitate?
Ce te-ar provoca?
Ce te-ar ajuta să te simți important?
Ce te-ar ajuta să crești?
Ce ai putea face anul acesta pentru creștere?
Poate vrei mai multă conexiune, cine știe, poate ar trebui să experimentezi noi hobby-uri alături de alte persoane.

Observă cum fiecare dintre aceste nevoi deschide o lume infinită de posibilități, e nevoie doar să te uiți atent la fiecare dintre ele și vei vedea cum obiectivele tale vor arăta cu totul diferit. Iar aceasta este ocazia să ai obiectivele tale, nu ale altora. Mai poți cerceta pe marginea acestor nevoi, însă acordă mai mare atenție punctelor 2, 4, 5, 6 și mai puțin interes nevoilor 1 și 3. Punctele 1 și 3 pot bloca, de multe ori, evoluția tuturor celorlalte, dar asta este o altă discuție.

Deci, schimbă perspectiva, nu mai fixa obiective așa, la întâmplare, pleacă de la tine, de la nevoile tale. Poți să te uiți acum la lista celor 6 nevoi și să vezi unde ai carența cea mai mare, apoi să faci un plan în acest sens. Este simplu, nevoile împlinite te fac fericit, neîmplinirea nevoilor naște nefericire. Și, da, problematică este neîmplinirea nevoilor, aici este provocarea cu adevărat importantă.

7. Obiectivele Fixe devin un obstacol – Dă-ți voie să te răzgândești.

Flexibilitatea în stabilirea obiectivelor este crucială pentru a răspunde eficient la schimbările neașteptate.

Adesea, oamenii stabilesc obiective rigide, dar viața și circumstanțele se pot schimba, făcând aceste obiective irelevante sau inabordabile. Flexibilitatea permite ajustarea obiectivelor pentru a se potrivi noilor realități, asigurându-te, astfel, că rămâi pe calea potrivită chiar și atunci când apar obstacole neașteptate sau schimbări. Este esențial să recunoști când un obiectiv nu mai servește interesului tău și să fii deschis la modificarea sau la schimbarea acestuia pentru a rămâne aliniat cu valorile și aspirațiile tale curente.

Aceasta este una dintre lecțiile cele mai importante pe care le-am învățat din Masterclassul Maiei Morgenstern. Inițial, m-a derutat această idee. Cum adică să mă răzgândesc? Asta ar însemna inconsecvență, neseriozitate, lipsă de predictibilitate etc.

Pe măsură ce am meditat mai mult asupra acestei idei, am înțeles în profunzime cum a-ți da voie să te răzgândești înseamnă o flexibilitate care-ți poate aduce beneficii peste beneficii. Gândește-te chiar acum să te răzgândești asupra câtorva aspecte din viața ta și rămâi receptiv asupra posibilității de a fi deschis și de a te răzgândi și în viitor.

8. Cum ar fi dacă ar sta totul pe dos sau total diferit în stabilirea obiectivelor?

De multe ori, este nevoie să evadăm din mintea noastră, din sistemul nostru de operare mintal.

Facem lucrurile cum ne-am obișnuit și privim contexte care există deja.
Din când în când, este bine să ne imaginăm că lucrurile ar sta diferit sau că ceea ce credem nu este adevărat.
Imaginându-ne scenarii aparent imposibile, ne scoatem pentru câteva momente din cutie.

Las câteva exemple pentru a înțelege cum operează această metodă. În fapt, sunt o serie de întrebări care imaginează ceva cu totul diferit:

• Ce ai face dacă, de mâine, nu ai mai avea niciun venit?
• Ce ai face dacă mâine ai dispune de 100.000 de euro?
• Cum ar fi dacă ai începe ziua cu rutina de seară?
• Cum ar fi dacă, de mâine, ar trebui să introduci 3 obiceiuri noi şi să elimini 3 obiceiuri vechi?
• Cum ar fi dacă programul tău de lucru ar fi 06-09 şi 14-17?
• Ce ai face dacă, de mâine, ți s-ar dubla chiria sau cheltuielile?
• Presupunând că ești antreprenor, cum ar fi dacă, de mâine, în loc de 5 angajați ai avea 10? Dar dacă în loc de 5 ai avea doar unul?
• Ce ai schimba în rutina ta zilnică dacă ziua ar avea 30 de ore? Dar dacă ar avea doar 12?
• Ce alimente ai mânca dacă ar trebui să nu mai mănânci nimic din ceea ce ai consumat în ultimele 30 de zile?
• Ce ai învăța dacă ai avea acces la orice curs gratuit?
• Ce abilitate ți-ai dezvolta dacă ai vedea rezultate imediate?
• Cum te-ai pregăti pentru următorul an dacă ai ști cu exactitate ce se va întâmpla?
• Ce ai crea dacă ai avea abilități artistice de nivel mondial?
• Dacă ești obligat să spui nu de 5 ori pe zi, la ce ai spune nu din ceea ce nu ai mai spus până acum?

Lista poate continua, însă ideea este de a face presupuneri diferite de contextul actual și de convingerile cu care te-ai obișnuit.

Vei obține fel și fel de idei, care de care mai năstrușnice, unele dintre ele total aberante. Însă din acest proces poți rămâne cu 2-3 idei magice care să schimbe cu totul perspectiva. O să-ți mulțumești din plin dacă vei face acest demers. Prima dată, vei simți un ușor disconfort, apoi s-ar putea să-ți placă atât de mult, încât să introduci acest proces în rutina ta săptămânală sau lunară.

9. Obiectivele pot provoca stres inutil

Stabilirea obiectivelor nerealiste sau asumarea prea multor obiective simultan ar fi o sursă de stres inutil, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale și fizice.

Atunci când obiectivele sunt prea ambițioase sau atunci când încercăm să facem prea multe deodată, ne putem simți copleșiți și descurajați. Acest lucru poate duce la anxietate, la scăderea stimei de sine și chiar la epuizare.

Pentru a evita aceste capcane, este important să stabilim obiective realiste și gestionabile, să prioritizăm și să ne permitem flexibilitatea de a ajusta sau schimba obiectivele pe măsură ce progresăm.

Echilibrul dintre ambiție și bunăstare este cheia succesului durabil.

Identifică, în cazul tău, care este această limită și folosește-o. De exemplu, eu funcționez foarte bine stabilindu-mi un obiectiv important în fiecare săptămână. Nu două, nu trei, nu mai multe. În acest fel, îmi permit mie să-mi îndrept energia în mare parte către acel obiectiv, chiar dacă vor fi şi alte lucruri deja planificate sau de care trebuie să mă ocup. Aici am multe strategii, le poți găsi în cursul meu online de Time Management pe care-l poți accesa imediat.

10. Ce faci atunci când nici călătoria și nici destinația nu te motivează?

Există o mare dezbatere privind ce e mai important, călătoria sau destinația.
Eu cred că, uneori, e mai importantă una, alteori alta, depinde de situație.

Totuși, atunci când nici călătoria, nici destinația nu funcționează (nu te motivează), poate ar trebui să arunci o privire la Companie. Cu cine călătorești? Cu cine ajungi la destinație? Ei bine, o companie bună te poate motiva simțitor la fel cum una proastă mai rău te demotivează sau te încurcă.

Aș îndrăzni să spun că, uneori, mai importantă decât călătoria sau destinația devine compania.

În același timp, cam orice ți-ai propune, mediul își va spune cuvântul. De regulă, vei fi media celor 5 oameni cu care îţi petreci timpul. Simplist vorbind, dacă vrei să fii mai fericit, înconjoară-te de oameni mai fericiți, dacă vrei să faci afaceri, înconjoară-te de oameni care fac afaceri, dacă vrei să-ți schimbi obiceiurile alimentare, înconjoară-te de oameni care deja și-au schimbat obiceiurile alimentare. Dacă vrei să fii mai deștept, nu te înconjura de 5 idioți… că vei fi al șaselea. Știu, sună dur, dar cam așa stau lucrurile. Compania pe care o ai joacă un rol decisiv în atingerea obiectivelor. Poți să te gândești la compania ta, la oamenii de care ești înconjurat și, probabil, vei constata că mai poți face ceva ajustări.

11. Obiectivele prea specifice pot limita.

Probabil cunoști metoda SMART de stabilire a obiectivelor. Nu este rea în sine, uneori ajută, însă, de multe ori, specificitatea și planurile detaliate ajung să te încurce. Un plan prea detaliat poate deveni, paradoxal, un obstacol în calea acțiunii. În timp ce detaliile sunt importante pentru claritate și orientare, ele pot, de asemenea, să creeze o senzație de paralizie prin analiză (Analysis paralysis). Atunci când fiecare mic pas este planificat minuțios, există riscul de a deveni atât de absorbit în perfecționarea planului, încât să amâni trecerea la acțiune.
Acest lucru poate duce la o presiune suplimentară, deoarece ne concentrăm prea mult pe conformarea strictă la plan și ne îngrijorăm de orice abatere potențială de la acesta, ceea ce poate fi descurajant și poate stinge entuziasmul inițial.

Pentru a evita această capcană, este esențial să găsim un echilibru între planificarea detaliată și păstrarea flexibilității pentru a ne ajusta abordarea pe măsură ce lucrurile evoluează.

Pentru a ieși din blocajul planificării excesive, îți propun următoarele:

• Ți-ai putea stabili termene limită pentru planificare: dedică un timp specific planificării, apoi forțează-te să treci la acțiune.
• Adoptă o mentalitate de experimentare: vezi fiecare acțiune ca pe un test, nu ca pe un angajament definitiv.
• Împarte-ți obiectivele în sarcini mici: concentrează-te pe finalizarea sarcinilor individuale care te conduc spre obiectivul mare.
• Adoptă abordarea „suficient de bun”: permite-ți să avansezi cu un plan care este suficient de bun, chiar dacă nu este perfect.
• Practică reflexivitatea: ia-ți timp să reflectezi la ceea ce ai realizat deja, nu doar la ceea ce mai ai de făcut.
• Folosește metoda celor „5 minute”: începe orice sarcină, dedicându-i doar 5 minute. Odată începută, e mai probabil să continui.
• Stabilește obiective de proces: în loc să te concentrezi pe rezultatul final, stabilește obiective legate de frecvența sau consistența cu care îți vei desfășura activitățile.
• Aplică regula „doar următorul pas”: în loc să te gândești la întregul plan, întreabă-te care este următorul pas imediat pe care îl poți face și fă-l. (vezi metoda cisternelor pentru aprofundare)
• Utilizează recompensele: stabilește recompense mici pentru fiecare mică realizare pe drumul spre obiectivul tău pentru a-ți menține motivația.
• Revizuiește periodic obiectivele. O dată pe săptămână, acordă-ți timp să revizuiești progresul și să ajustezi planul, dacă este necesar, fără a te pierde în detalii.

Sper că sunt de ajuns aceste idei 🙂

 12. Atunci când tehnica vizualizării nu prea te ajută.

Sunt fel și fel de moduri în care este prezentată tehnica vizualizării. Din păcate, mulți pseudoguru o predau greșit, momind publicul că asta ar fi o cale simplă de atingere a obiectivelor.
De cele mai multe ori, nu este așa. Poți să-ți imaginezi oricât, însă degeaba, viața nu se schimbă cu mare lucru, chiar mai deloc. În spate, există efort, muncă, consecvență, nu prea se întâmplă nimic de la sine. O sămânță de adevăr este aici, însă nu la suprafață.

Este important să înțelegem neroplasticitatea creierului și cum funcționează aceasta.

Neuroplasticitatea nu este doar despre formarea obiceiurilor noi prin repetiție, ci și despre puterea vizualizării făcute inteligent. Atunci când îți imaginezi că ai deja comportamentul dorit, creierul tău activează aceleași rețele neuronale ca și cum ai efectua acel comportament în realitate. Acest proces de „antrenament mintal” poate facilita schimbări comportamentale reale. De exemplu, sportivii folosesc adesea vizualizarea pentru a-și îmbunătăți performanța. Atunci când își imaginează succesul, ei întăresc căile neuronale asociate cu abilitățile și cu strategiile de joc, ceea ce poate duce la îmbunătățirea performanțelor fizice. Prin practicarea vizualizării în mod regulat, poți să „repeți” un comportament nou în minte, ajutând, astfel, la consolidarea acestuia în viața ta de zi cu zi.

Pentru a extinde și a susține ideea vizualizării post-atingerii a obiectivelor, este important să luăm în considerare cercetările din domeniul neuroștiințelor. De exemplu, un studiu realizat de Dr. Biasiotto de la Universitatea din Chicago a arătat că baschetbaliștii care au practicat doar prin vizualizare și-au îmbunătățit performanța la aruncările libere aproape la fel de mult precum cei care au practicat fizic. Acest lucru indică puterea vizualizării nu doar pentru procesul de atingere a obiectivelor, dar și pentru menținerea succesului post-atingere.

Vizualizarea succesului implică nu doar o simplă imagine mintală a rezultatului, ci și trăirea experienței complete, simțindu-te deja în situația reușitei, ceea ce poate crește încrederea și poate influența pozitiv comportamentul în direcția obiectivului.

Concluzia esențială aici este că, deși vizualizarea este un instrument puternic, ea trebuie utilizată împreună cu acțiunea reală și efortul susținut pentru a produce schimbări comportamentale efective. Neuroplasticitatea creierului permite adaptări bazate pe experiențe reale și repetate, iar vizualizarea inteligentă poate optimiza acest proces. În final, succesul în atingerea obiectivelor și menținerea acestora pe termen lung necesită o combinație de vizualizare conștientă, trăirea anticipată a succesului și acțiuni concrete.

13. Liste nesfârșite de obiective neatinse?!

Ce ne facem cu ideea că, dacă-ți scrii obiectivul, ai șanse mult mai mari să reușești?

Cunosc atât de mulți oameni (mă includ și pe mine) cu liste interminabile de obiective, multe dintre ele neatinse.

Din nou, aici găsim ideea dusă la extrem de trainerii de dezvoltare personală.
E ușor să spui că, dacă-ți scrii obiectivele, ai șanse cu 50% mai mari să le atingi.
Adevărat și fals, în același timp.
Fals, pentru că realitatea a demonstrat, și ție și mie și altora, că a le scrie nu rezolvă mare lucru.
Cred că a le scrie, de fapt, nu este primul pas.
Chiar dacă sunt oamenii care, statistic, și-au atins obiectivele, ei au mai făcut ceva înainte de a le scrie. Au mai făcut ceva și după aceea, iar scrierea lor a devenit un factor important ca parte din proces, nicidecum ca predicator cert că ai șanse cu 50% mai mari.

Înainte de a scrie, dincolo de a considera tot ce am scris mai sus, mai este un element, iar acesta se numește viziune.

Clarificarea viziunii este temelia stabilirii obiectivelor. Este momentul în care transformăm visurile și speranțele în planuri concrete. Un studiu realizat de Dr. Gail Matthews de la Dominican University a evidențiat că persoanele care își notează obiectivele sunt cu 42% mai susceptibile să le atingă. Acest fenomen se datorează faptului că scrierea obiectivelor consolidează angajamentul personal și clarifică gândurile și intențiile. În această etapă, îți vei defini nu doar ce vrei să realizezi, ci și de ce este important pentru tine. Acest „de ce” adaugă o dimensiune emoțională esențială care stimulează motivația internă și rezistența în fața provocărilor. De exemplu, stabilirea unui obiectiv de a face exerciții fizice zilnic nu este doar despre îmbunătățirea sănătății fizice, ci poate fi legată de dorința de a fi energic și activ pentru a te bucura de viață cu cei dragi. În acest pas, transformi visurile mari în obiective mici, măsurabile și tangibile.

Important de înțeles aici este că nu în sine scrierea obiectivelor rezolvă problema, scrierea obiectivelor este, de fapt, pasul 2 după ce tu ți-ai clarificat viziunea, ceea ce dorești cu adevărat (te pot ajuta toate punctele de mai sus pentru stabilirea viziunii).

Eu chiar cred că cei care-și scriu obiectivele au șanse mai mari de reușită, însă nu datorită faptului că le-au scris, ci pentru că, înainte de a le pune pe hârtie, au avut viziunea. Și, da, apoi e nevoie să clarifici viziunea, punând în scris ce ai stabilit.

Aceste cercetări, care ne spun sus și tare că cei care-și scriu obiectivele au super șanse, nu prea analizează personalitatea celor care scriu (probabil sunt mai perseverenți, organizați și mai consecvenți), nu analizează nici ce au făcut înainte de a le scrie, nici după ce le-au scris.

Atunci când le-ai scris pentru că ești hotărât și ai o viziune pe care vrei s-o clarifici, cred că abia în acel moment șansele îți cresc considerabil. Deci, scrie-le, însă după ce-ți clarifici viziunea.

14. Cum construiești Mindset-ul de Câștigător?

Am lăsat la final acest punct. Cred că, în mare parte, stabilirea și atingerea obiectivelor au o mare legătură cu softul de operare, de cum gândim noi în fiecare zi, mai exact, de cum gândești tu în fiecare zi. Mindset-ul este modul cum ai setată mintea. Vestea bună este că aceste setări nu sunt fixe, ele pot fi schimbate dacă îți dorești. E drept că nu poți să-ți schimbi un mindset peste noapte, însă poți să integrezi mai ușor înțelegând, de fapt, ce este un mindset de creștere.

Adoptarea mentalității de creștere, așa cum a conceptualizat-o, de exemplu, Carol Dweck, implică recunoașterea că abilitățile noastre nu sunt fixe, ci se pot dezvolta prin efort și practică. În loc să ne vedem eșecurile ca pe niște blocaje permanente, le putem vedea ca pe niște oportunități esențiale de învățare și de creștere. Această perspectivă ne încurajează să ne asumăm riscuri, să explorăm noi abordări și să perseverăm în ciuda obstacolelor.

Prin abordarea provocărilor ca pe niște experimente, putem să ne adaptăm și să ne îmbunătățim continuu abilitățile și, în cele din urmă, să atingem un succes mai profund, mai autentic și mai potrivit pentru noi.

Pentru a adopta o mentalitate de creștere, poți încerca următoarele acțiuni:

• Îmbrățișează provocările – înfruntă situațiile dificile ca oportunități de a învăța.
• Rămâi ferm în fața obstacolelor – nu renunța atunci când lucrurile devin dificile; folosește-le ca momente de dezvoltare.
• Efortul este calea spre măiestrie – recunoaște că munca asiduă este esențială pentru a te îmbunătăți.
• Învață din critică – acceptă și folosește feedbackul constructiv pentru creștere.
• Inspiră-te din succesul altora și nu mai inventa apa caldă. În loc să te simți amenințat de succesul celorlalți, folosește-l ca inspirație. Aici îți stă la dispoziție platforma Life University unde experți de top din diferite domenii fac un sharing al succesului lor.
• Fii Genial – un om deștept învață din greșelile sale, unul genial învață din greșelile altora.
• Reevaluează cum definești „inteligența” – vezi inteligența ca pe o calitate care poate fi dezvoltată și lucrează la asta (șah, sudoku, programare, limbi străine etc.).
• Schimbă vocabularul – folosește un limbaj care reflectă creșterea, cum ar fi „încă nu am învățat asta”.
• Setează-ți obiective de învățare – în loc de obiective de performanță, concentrează-te pe obiective care promovează învățarea.
• Meditează la procesul de învățare – la sfârșitul fiecărei zile, gândește-te la ce ai învățat, nu doar la ce ai realizat.
• Identifică și celebrează micile progrese – recunoaște și apreciază fiecare pas mic spre îmbunătățire.
• Adoptă hobby-uri care te provocă – angajează-te în activități care îți stimulează creșterea personală (pot fi hobby-uri temporare, pur și simplu, le încerci).
• Caută mentorat și coaching – învață de la cei care au abilitățile pe care dorești să le dezvolți, nu te mai lăsa prins în capcana de a învăța de la cei care nu au realizat nimic.
• Construiește-ți reziliența – dezvoltă capacitatea de a te recupera rapid după eșecuri și dezamăgiri.
• Documentează-ți călătoria – ţine un jurnal al progresului tău pentru a vedea cât de departe ai ajuns.
• Iubește întrebările – pune întrebări care îți deschid mintea către noi posibilități de creștere și de învățare.
• Practică autocompasiunea – învață să te ierți pentru greșeli și să mergi mai departe.
• Setează-ți „experimente” săptămânale – încearcă noi abordări și strategii pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru tine.
• Angajează-te în învățare continuă – fie că este vorba de cursuri online, fie de cărți, fie de seminare, continuă să-ți extinzi cunoștințele în permanență.
• Încurajează gândirea critică – pune-ţi la îndoială ipotezele și credințele actuale pentru a descoperi noi perspective.
• Practică flexibilitatea în gândire – fii deschis să schimbi abordările dacă situația o cere (dă-ți voie să te răzgândești).
• Stabilește parteneriate de învățare – colaborează cu alții pentru a te susține reciproc în atingerea obiectivelor de creștere.
• Îmbunătățește-ți toleranța la ambiguitate – exersează să fii confortabil cu incertitudinea și să găsești soluții chiar și atunci când nu există un răspuns clar.
• Caută și acceptă provocări – alege conștient sarcini și proiecte care te vor scoate din zona de confort.

Cred că este o listă suficient de mare din care îți poți alege cu ce să începi.

Concluzie în stabilirea obiectivelor

Acum, la final, ai putea să te simți copleșit, deoarece sunt prea multe idei prezentate în acest articol. Intenția mea inițială era să scriu un mic articol, însă a ieșit, probabil, unul dintre cele mai mari articole. Sunt confortabil cu ce-a ieșit, pentru că reprezintă un ghid care poate fi de mare ajutor celor care vor să facă ceva. Dacă nu vrei să faci nimic, probabil, nu e pentru tine.

Cel mai ușor acum ar fi să începi cu pași mici, să notezi într-o agendă, în telefon sau cum preferi doar acele idei pe care crezi că merită să le iei în calcul.

După cum spuneam la început, nu există metodă universală, tu îți poți lua din acest articol doar ce e potrivit pentru tine.

Cel mai ușor este să notezi ideile-cheie. În funcție de lista pe care o obții, alege apoi să te focusezi pe maximum 3 aspecte, nu pe toate deodată, că nu iese nimic.

Poți să revii peste o vreme la această listă sau chiar la acest articol pentru reîmprospătare, dar începe cu pașii pe care-i poți duce la sfârșit și nu sunt descurajanți.

Cheia atingerii obiectivelor nu stă doar în stabilirea lor, ci și în modul adaptabil și flexibil prin care le urmărim, ținând cont de capacitatea extraordinară de adaptare a minții noastre.

Începe cu pași mici, alege din acest articol strategiile care rezonează cel mai bine cu tine și angajează-te într-un proces continuu de învățare și creștere.

Ia acum hârtia și pixul și notează-ți primele trei acțiuni pe care le vei întreprinde.

Este momentul să transformi viziunea în realitate!