MBA – Cum și de ce am ales să pășesc în lumea MBA/EMBA?

Da, am făcut-o și pe asta, m-am înscris la MBA și am fost admis. Recunosc, este o idee cu care cochetez de 10 ani, însă, dintr-un motiv sau altul, am pus deoparte ideea. Cred că motivul real este că mi s-a părut prea scump și nu prea am înțeles eu la ce mă ajută. În acest articol, fix despre asta vreau să vorbesc. Cred că nu sunt singurul care a avut dilemele acestea sau alte asemenea și vreau să las aici ce m-a convins pe mine, după mai bine de 10 ani, să mă înscriu 🙂
Fie că te bate gândul să faci un MBA, fie că nu, acest articol ar putea să-ți ofere o perspectivă diferită.

Ca de obicei, sunt schematic și las mai jos explicate punctele principale legate de această decizie.

1. Sunt preocupat în mod real de a face business

Fac business de aproape 20 de ani. În teorie, cunosc mai toate strategiile, tacticile, am făcut zeci de cursuri, am predat, am acordat consultanță etc., lista e lungă.
Totuși, uitându-mă la câțiva cunoscuți, am observat un salt uriaș în cariera lor și în modul de a face business. Cred că aici nu-i vorba de ceea ce știi, ci și de un mindset, de a schimba perspective, de flexibilitate mai mare, de anticipare. Practic, am simțit că mi-am luat extrem de mult din zona uzuală și am simțit nevoia să trec la următorul nivel. După ce m-am uitat în stânga și în dreapta, am recunoscut că, în acest moment al vieții mele, fix un MBA este cel care m-ar putea ajuta dacă vreau să fac business la nivelul următor.

2. Un MBA costă prea mult?!

Doamne ajută, nu am avut nicio problemă cu banii, însă, psihologic, 18.000 de euro mi se păreau cam mult! Cel mai scump curs pe care l-am plătit în trecut a fost de 6.000 de euro.
Cred că aici am avut o barieră psihologică. În orice moment mi-aș fi permis să achit un MBA pe loc.
Apoi, atunci când conduci o mașină care are un preț de câteva zeci de mii de euro, poate chiar suta de mii, să spui că un MBA e scump este o temă de gândire. Da, în maşină te urci, e reputație, se vede, e serotonină, e adrenalină. Pare că MBA-ul este, așa, mai în depărtare.

La un moment dat, însă, am dat peste niște statistici de genul: 50% dintre absolvenți avansează în carieră, 31% imediat după absolvire primesc măriri de salariu, 68% și-au schimbat cariera, bonusurile de performanță au crescut cu 57%. Pot să vă mai dau statistici, dar, în mare, cam pe-aici sunt cifrele. De regulă, fiecare MBA își elaborează propriile statistici, însă, în linii mari, cam așa stau lucrurile.

Am stat și m-am gândit. Dacă eu în doi ani fac un profit, cred că spre jumătate de milion de euro, și aș găsi o cale prin care să cresc acest profit cu 50%, asta înseamnă, cumva, că-mi permit să plătesc vreo 10 MBA-uri, nu unul.

Probabil, și tu îţi poți face calculele, depinde de fiecare, dar, de cele mai multe ori, limitarea de buget este în mintea noastră. Ea nu-și permite, mintea noastră spune că este scump. În realitate, însă, am făcut click-ul că e mai scump să nu urmezi un MBA. Da, ai citit bine. Cred că e mai scump să nu-l faci decât să-l faci. Eu mi-am pus o întrebare:
Dacă aș fi făcut în urmă cu 5 ani MBA-ul, oare cu cât mai mult câștigam acum?
Nu mi-a plăcut răspunsul. Adică, sunt prost că nu l-am făcut? Hm… Asta se leagă cu punctul următor.

3. Nu regret că nu am făcut un MBA

Am văzut pe net diferite materiale cu oameni care regretă că nu au făcut un MBA. Ei bine, eu cred că nu sunt nici prost și nici nu regret. Cred că fiecare lucru vine la timpul lui, iar atunci când îmi ajunge în minte întrebarea de tipul: regret că nu am făcut X sau Y?, mintea mea tinde să pornească o dezbatere, însă imediat preiau controlul:
Bine, nu l-am făcut și gata, trecutul este trecut, nu-l mai pot schimba, hai să ne uităm puțin la viitor și mă întreb așa:
Ok, nu regret, dar, acum că stau să mă gândesc și cumva sunt în fața unei decizii, oare o să regret în viitor?

Și aici se complică lucrurile, mai ales în cazul de față, pentru că răspunsul instant care vine este DA, cred că am să regret dacă nu-l fac. Revenind la prostie, cred că ești prost (scuzați cuvântul, e vorba despre mine) atunci când realizezi ceva (că ar fi bine să faci un MBA) și nu îl faci. Cred că în momentul în care te împotrivești, având toate informațiile, toate dovezile, toată claritatea asupra a ceva, atunci e sensibil subiectul. Și, da, nu regret că nu am făcut un MBA, dar, probabil, o să regret dacă nu-l voi face. Deci, m-am înscris!

4. Dacă stai cu 5 oameni deștepți, ai șanse mari să devii al șaselea

Din păcate, e valabilă și viceversa. Dacă stai cu 5 idioți, ai șanse mari să devii al șaselea.

Acesta a fost unul dintre aspectele pe care le-am învățat de mult și mi-a fost al naibii de folositor. Vrând, nevrând, suntem influențați de mediul în care trăim fie că o recunoaștem, fie că nu.

Grupul îți influențează enorm mindset-ul, felul cum gândești, cum acționezi, cum iei decizii, cum anticipezi, cum vezi riscurile etc.

Ori de câte ori m-am trezit, să zic așa, într-un grup în care egoul meu sesiza că e cel mai deștept, îmi aminteam repede ideea că dacă ești cel mai deștept din grup… probabil ești în grupul nepotrivit. 

În ultimii 3-4 ani, am avut șansa și norocul să întâlnesc oameni geniali, grupul meu de interacțiune s-a modificat covârșitor. Practic, producând 60 de Masterclassuri în platforma Life University cu top of the top din România din diferite domenii, am avut șansa să cunosc personal acești oameni. Da, niște oameni geniali care, fiecare în parte, mi-au influențat destinul, diferite arii, unii chiar în mare măsură. Mai mult, cu mare parte dintre ei, am legat o prietenie sinceră și atunci când am o dilemă de business, știu pe cine să sun, dacă am o problemă de nutriție, la fel, dacă am una de spiritualitate, la fel.

Reîntorcându-mă la MBA, cred că și aici este aceeași situație (am stat de vorbă cu mai mulți absolvenți). Din start, am constatat că un MBA nu e pentru oricine. Cine trece peste bariera psihologică sau reală de a plăti această sumă de bani, cu siguranță, este interesat să facă business la next level, cine acceptă că mai are de învățat, la fel, deci vorbim de open MIND, cine alocă timp dezvoltării sale (da, și asta e o problemă) e, din nou, un next level.

Cu tot respectul pentru diferite cluburi de business sau de networking, am fost pe la ele. Pentru mine, a fost pierdere de vreme, poate pentru alții nu. Și nu vorbesc în sensul că „nu s-a legat nimic”, că nu asta era ideea, ci, mai degrabă, de a simți eu că e un mediu în care cresc. Cel puțin, la mine așa a fost.

Atunci când vine vorba de un MBA, pare că networkingul de aici e cu totul de alt nivel: directori de companii mari, experiență peste experiență, antreprenori, oameni de un anumit nivel. Eu de aceștia am nevoie, pragmatic fiind. Dacă vreau să-mi lărgesc perspectivele, trebuie să petrec timp cu oameni care au alte perspective. Dacă vreau să fac business la alt nivel, trebuie să petrec timp cu oameni de un alt nivel.

Am observat că atunci când te forțezi puțin să intri într-un context nou, nu prea ieși pierzător, ba, din contră, câștigi multe care nu sunt anticipabile în mod punctual la prima vedere. DA, recunosc, vreau să fiu al șaselea deștept din încăpere :), dar nu pentru ego, cât pentru progresul meu.

5. Neuroplasticitate și MBA

Pentru mine, neuroplasticitatea este un concept prioritar. Sub diferite forme sau concepte, am interacționat cu acest subiect de când mă știu. Însă, de vreo 10 ani, dovezile științifice au devenit copleșitoare că, Da, ne putem îmbunătăți sau schimba modul cum ne funcționează mintea.

Odată ce am înțeles acest lucru, l-am integrat și eu cum am știut mai bine, cum mi-a fost la îndemână. Dacă, în trecut, făceam diferite lucruri pentru că erau o provocare, acum, de fapt, în loc de provocare, văd posibilitatea de a-mi face un update la modul cum gândesc.

Totdeauna credem că felul cum gândim e cel corect și bun. Așa este pentru acel moment și toată viața ni se va părea așa cât timp nu vom explora cu totul alte perspective. Abundă internetul de dovezi privind neuroplasticitatea creierului. Nevrând să transform acest articol într-unul de neuroplasticitate, atât vreau să spun: în mod cert, un MBA este acea cale prin care creierului tău (sau al meu, în cazul de față) îi va fi oferită șansa de a face noi conexiuni neuronale, de a rupe altele care mă limitează, de a gândi strategic (mai bine decât o fac), de a anticipa (mai bine decât o fac) etc.  

Acum, ca să fiu sincer, dintre toate motivele pe care le-am spus până acum, acesta a jucat un rol important. Adică, în fiecare an mă întreb ce pot face pentru update, iar ideea de a face un MBA mi s-a părut cea mai concretă idee, mai pragmatică și mai utilă. Am, totuși, 45 de ani, nu mai pot învăța ca unul de 20, deci va fi nevoie să am multe conexiuni neuronale noi și vai de capul altor conexiuni limitative. Abia aștept!

6. Dincolo de ego

Da, la prima vedere, a fi absolvent de MBA îți hrănește puțin EGOUL.

Adică, am o facultate, vreo două masterate, formări peste formări și un doctorat în sociologie, deci egoului meu îi lipsește un MBA. Nu mai zic de faptul că a absolvi un MBA devine o carte de vizită care deschide uși mai ușor.

Dar la mine nu a fost așa. Cred că, pe de-o parte, egoul te ajută să creezi, însă, având parte de-a lungul vieții de diferite experiențe, partea asta cu EGOUL mă cam lasă rece. Adică, nu mă motiva în niciun fel să fiu absolvent de MBA doar așa ca să spun altora. Unul dintre lucrurile care a făcut Click la mine este legat de drumul meu, iar aici cred că fiecare are drumul lui. Fiecare are dreptul să-și regândească drumul, să și-l găsească și să-l urmeze.

Cred că a urma un MBA este, mai degrabă, un demers egoist decât unul altruist.
Da, pot justifica cât de altruist este să faci un MBA, cât îi vei ajuta tu apoi pe ceilalți. Sincer, așa este, vei fi de mai mare folos comunității din care faci sau din care vei face parte, compania la care lucrezi va beneficia și ea enorm.

De fapt, eu cred că un MBA este un demers, în primul rând, personal, este un semn că ești și tu o prioritate pentru tine, este un semn că ești dispus să (mai) înveți, este un demers care te duce mai aproape de drumul tău, oricare ar fi acesta. 

Indiferent de unde vine plata unui MBA (de la tine exclusiv, de la firmă exclusiv sau poate o combinație), un MBA este despre tine, despre a fi mai aproape de-o versiune mai bună a ta. Oricât de business ar părea urmarea unui MBA, aici este un demers intim, dincolo de toate cele.  

7. MBA sau EMBA?

În primul rând, atunci când am început să fac cercetările, am văzut că există o diferență între MBA și EMBA. Da, nu cunoșteam această diferență, ba chiar credeam că acel E vine de la un fel de online. Imediat, însă, m-am prins că e o diferență mare care nu avea nicio legătură cu ce credeam eu. Chiar dacă am folosit termenul de MBA, vorbim de a alege, de fapt, un EMBA.

Da, aici, categoric, trebuie să alegi un eMBA. E-ul vine de la Executive. Adică: EMBA, eMBA, E-MBA sau Executive MBA fac referire la același lucru, indiferent cum îl vei găsi menționat.
Care e diferența dintre MBA și EMBA?
E una mare de tot. Un MBA poți face pe toate drumurile, chiar și online. Dacă vei face puțin research, ai putea să-l găsești și gratis. Și un master de administrarea afacerile pe care îl oferă multe dintre universitățile din România reprezintă MBA-uri. EMBA e altceva, aproape cu totul.
Am observat că sunt trei diferențe majore.

1. Publicul țintă
   • MBA: Se adresează profesioniștilor relativ la începutul drumului, chiar după facultate. 
   • EMBA: Este destinat, mai ales, profesioniștilor cu experiență de conducere mai semnificativă, de obicei, persoane în vârstă de 30-50 de ani cu 5-20 de ani de experiență profesională, inclusiv experiență în roluri de management sau de conducere.
2. Structura Programului:
   • MBA: Programele MBA sunt, de obicei, un fel de full time și pot dura de la 1 la 2 ani. Sunt orientate spre instruirea intensivă în diferite aspecte ale afacerilor și ale managementului.
   • EMBA: Programele EMBA sunt structurate pentru a se potrivi cu angajamentele profesionale ale studenților. Cursurile sunt, de obicei, în weekenduri sau în module intensive, permițând studenților să continue să lucreze pe parcursul studiilor.
3. Conținutul Cursului
   • MBA: Oferă o bază mai largă în managementul afacerilor cu opțiuni de specializare în diferite domenii.
   • EMBA: Se concentrează, adesea, pe dezvoltarea abilităților de conducere și pe strategii avansate de afaceri, fiind mai puțin despre fundamentalele afacerilor și mai mult despre aplicarea cunoștințelor în roluri executive concrete.

Deci, cred că am lămurit, răspunsul potrivit pentru mine a fost EMBA (Executive MBA).

8. Ce MBA (EMBA) am ales?

Ei bine, aici, confuzie totală, cel puțin inițial. Prețuri de la vreo 14K de euro până la zeci de mii.
Pentru fiecare om contează anumite aspecte. Hai să-ţi spun ce a contat pentru mine!

1. „Țara de proveniență”

Ca multe lucruri pe care le achiziționăm, să zic așa, țara de proveniență are mare, mare influență. Adică, dacă tot fac un MBA, nu vreau să fac o chinezărie de MBA. 🙂
Nu degeaba pe fiecare țară s-a pus câte o ștampilă că ar fi buni la ceva. Ștampila asta, cumva, a pus-o timpul și realitățile din țara respectivă. Atunci când spune cineva precizie de ceas elvețian, are un sens zicala asta.

Aici, mai am un principiu – dacă vrei ceva bun, trebuie să iei de la cei mai buni. Sunt momente în care poți folosi și copii, dar nu cred că e cazul atunci când vine vorba de un MBA. Aici nu mi-a luat prea mult să mă lămuresc. Vrând, nevrând, americanii sunt cei mai buni la business. A, dacă vreau să învăț eficientizare, merg în Japonia la Toyota sau accesez metodele lor, dacă nu am posibilitatea!

Nu sunt nici pro America, nici anti, cred că nu are prea mare sens să mă poziționez într-un fel sau altul, pur și simplu, doar trebuie să recunosc și să observ că Mama Afacerilor este în US. E drept, Marea Britanie nu stă nici ea rău, dar Americanii sunt peste. Dacă ne gândim la primele 10 branduri care ne vin în minte, probabil 5 dintre ele vin din America, vreo alte două localizate de prin vreo țară, iar încă vreo două, probabil, au mare legătură cu tine. E posibil să fie maximum 1-2 branduri din UK.

Deci, la mine clar răspunsul a fost: Universitatea Americană. Și deja am obținut o listă și mai scurtă de MBA-uri.

2. Unde se face MBA-ul?

Cumva, în tandem cu punctul 1, pentru mine mai conta ceva, și anume unde se face. Pentru mine, cu familie, cu businessuri în România, mi s-a părut că e mult… mult… prea mult să merg să-l fac în afara României, mai ales că am stabilit mai sus că este vorba despre Statele Unite. Dacă nu aș fi avut angajamente personale, probabil aș fi ales să merg în State, dar fiecare cu situația lui, deci și tu trebuie să te decizi aici dacă poți și dacă-ți permiți să mergi direct în State.

3. În ce buget?

Da, recunosc, mi s-a pus mie pata că nu trebuie să fie mai scump de 20K de euro. Da, e o limitare (psihologică), dar cu asta am avut de-a face.

Am fost bucuros, însă, că lista de opțiuni nu s-a modificat mai deloc, majoritatea MBA-urile pe aici se învârt ca preț.

4. Copie sau original?

Aici, pentru mine, a fost din nou un punct sensibil, pentru că nu voiam un MBA după o programă Americană, ci voiam un MBA predat direct de profesori americani. Nu am nimic împotriva formatelor livrate exact ca la mama lor, dar voiam să fac o alegere cât mai aproape de sursă. Deci, am vrut original, adică să fie livrat de profesori americani.

Din nou, lista mea a devenit mai scurtă. Nu vreau să menționez care a fost lista lungă, întrucât aceste motive și acest demers cred că reprezintă ceva personalizat. Deci, răspunsul aici a fost că vreau original, predat direct de profesori Americani.

5. Vechime

Aici am fost conservator puțin, în sensul în care am vrut să văd ce vechime are universitatea care-l oferă și mai apoi ce vechime specifică are în România. Faptul că un MBA s-a desfășurat timp de 10 sau 15 ani în România înseamnă că fac ei bine ceva și s-au aliniat bine și cu nevoile noastre.

Nu am nimic împotriva „noilor” EMBA, însă, fiind vorba de o sumă de bani și, mai ales, de un timp alocat, nu am avut chef să fac experimente. Dacă tot m-am decis, am zis să merg cât mai la sigur, ca să spun așa 🙂

6. Cine sunt profesorii?

Aici a fost nevoie de puțină muncă de cercetare pentru a mă dumiri asupra experienței profesorilor. MBA-urile spun așa, în mare, cam care e treaba cu profesorii. Mi-a fost clar că lista mea scurtă de 3 variante conținea profesori buni. A fost nevoie de ceva muncă să mă documentez în privinţa acestui aspect. Drept pentru care a trebuit să trec și la următorul punct.

7. Cine sunt, de fapt, profesorii?

Ce mă interesa pe mine să înțeleg aici a fost cât de Academicieni sunt, de fapt, acești profesori.

Și, da, m-am uitat și la partea academică, și pe ce au scris, dar pe mine mă interesa mai mult dacă acești profesori au și experiență practică, să fi venit din diferite industrii unde au avut niște rezultate.

Cred că aici este și trauma mea cu învățământul românesc unde cea mai mare parte a profesorilor nu vin cu o experiență practică. Nu vreau să nominalizez nicio facultate, dar să înveți business de la cel care nu a condus niciodată niciun business mi se pare prea mult.
Da, pot exista și mici excepții, dar sunt mici de tot. Cred că nu e nevoie să detaliez. Dacă ai avut răbdare să citești până aici, cu siguranță, ești profilul care înțelege acest aspect.

Adică, la fel cum la Medicină (care este o excepție) majoritatea materiilor sunt prezentate de doctori care profesează, atunci când vine vorba de afaceri, cred că lucrurile ar trebui să stea cam la fel. Dar, în realitate, în România, ele, de fapt, nu stau la fel, însă nimic nu ne oprește să facem niște alegeri în cunoștință de cauză. Astfel, alegerea mea nu a mai fost deloc complicată, am ales EMBA-ul care mi s-a părut că vine cu o ofertă de profesori și cu experiență practică.

Care este cel mai bun MBA – Ce MBA/EMBA am ales, până la urmă?

Punând toate aceste criterii pe masă, mi-a fost ușor să fac alegerea. Am ales Executive MBA de la Tiffin University. Au mai fost și criterii adiacente precum programul, cine a absolvit în România, recomandările cunoscuților, dar la baza deciziei mele au stat cele 7 criterii de mai sus. Cred că nu există un singur răspuns la întrebarea care este cel mai bun MBA. Consider că, de fapt, ține de fiecare.

Acum, eu nu cred că aceste criterii sunt universale, acestea au fost criteriile pe care eu le-am folosit să mă pot decide, care m-au ajutat să dobândesc claritate. Aceste criterii au fost importante pentru mine. Dacă pentru tine mai este ceva foarte important, adaugă-l pe listă și vezi la final ce-ți dă.

Eu am mai avut o interacțiune cu ei (cu Tiffin) în trecut, pentru că mi-a plăcut foarte mult un proiect de-al lor început în urmă cu câțiva ani. Este vorba despre faptul că s-au extins, au și facultate în România, de fapt, mai multe. Da, o facultate tot 100% americană cu profesori americani. Pentru mine, acesta este un semnal clar că au un commitment serios în România.

Acum o întrebare bună este: de ce am scris acest articol despre MBA?

Știu că am scris mult, iar dacă ai ajuns până aici, nu rata finalul 🙂

Nu am primit bani să scriu acest articol
E o modă să primești bani ca să menționezi un brand. Eu nu am publicat nimic niciodată pe blogul meu contra unei sume de bani. Dacă mi-a plăcut ideea și am și avut chef, am scris, dacă nu, nu!

Cred în (auto)educație
Da, cred în educație. Din păcate, nu prea cred în educația din școlile din România. Mă uit cu tristețe în urmă că în ultimii 20 de ani nu s-a schimbat mare lucru. Metode de predare învechite, profesori fără expertiză, materii total deconectate de la piața muncii. Mi se pare un dezastru în ansamblu (cum spuneam, sunt și mici excepții).

Cred în educație, dar cred în educația pe care o faci tu pentru tine, în autoeducație, cursurile pe care le urmezi, MBA-uri, cărți, tutoriale, efortul pe care îl depui tu. Educație primești și într-un grup, că vorbeam mai sus de cercul de prieteni și de interacțiune.

Cred că, în ceea ce privește educația, fiecare este pe cont propriu, fiecare trebuie să facă demersuri și eforturi în direcția potrivită lui, oricare ar fi aceasta.

Ca țară, mi se pare că suntem în urmă rău de tot. Da, stăm bine cu accesul la educație, în sensul în care nu te costă prea mult să ajungi să termini și o facultate, dar, mai departe de aici, ce produce, de fapt, învățământul românesc mi se pare ușor rușinos. De ce se întâmplă asta? Habar nu am. De fapt, pot vedea rapid câteva motive, însă, în cazul de față, nu cred că o să apuc acele vremuri în care învățământul românesc se va actualiza cât de cât. Noroc cu pandemia că au fost nevoiți unii profesori să afle cum se deschide un calculator. Îmi vine să râd, dar e de plâns.

Acum, revenind, cred în mod real că fiecare om are o șansă. Putem să ne plângem (cum am făcut și eu) mai sus că nu avem un sistem educațional nici măcar rezonabil, dar asta nu ne ajută cu nimic. Dincolo de a încerca noi (eu, tu și oricine altcineva) să schimbăm sistemul educațional din România, putem avea acces la o educație premium destul de ușor, dacă vrem. Trebuie să vrei!

Și, da, a urma un MBA livrat de profesori din afară este o cale simplă, chiar dacă nu este la îndemână financiar pentru toată lumea. Chiar și asta e discutabil. Cred că dacă conduci o mașină de peste 10K, dacă businessul este o prioritate pentru tine, atunci 15-20K sunt doar o barieră psihologică, în primul rând.

Am dorit să aduc mai multă claritate
Nu știu cum au ajuns la tine informațiile din acest articol, eu, însă, mi-aș fi dorit să dau peste un asemenea material. În mintea mea, a fost multă confuzie privind acest subiect. E drept, nu o confuzie super deranjantă, dar în momentul în care am zis că vreau să aflu mai multe, mi-a fost greu să văd de unde o apuc. Și, probabil, ai văzut în acest articol că am vorbit deschis despre dorințele mele, dar, mai ales, despre temerile mele, despre limitările mele până la a împărtăși cu tine cum am ales MBA-ul. De fapt, cum am ales EMBA-ul. Sper că a fost de ajutor.

Mi se pare o ocazie de a crește businessul Actual
Acum nu mă refer la creșterea de cifre de care am vorbit mai sus. Masterclassurile oferite în platforma Life University sunt niște scurtături geniale la care oricine poate avea acces imediat la un preț simbolic. De o vreme, mă întreb ce aș putea face și mai mult de-atât. Am în minte un parteneriat cu Tiffin University. Am deschis discuția în acest sens, poate, de ce nu, niște Masterclassuri livrate de profesori Americani. Cu alte cuvine, Antreprenorul din mine a întrezărit și o ocazie de colaborare. Vedem în următorii ani cum și dacă se va materializa.

Concret, ce câștigi tu?

Aici vin cu o veste bună fără să încerc să vând castraveți grădinarului.

Ce interes am eu, dar, mai ales, ce câștigi tu? Eu am interesul de a asocia Brandul Life University cu o universitate americană de prestigiu. L-am considerat un parteneriat strategic pe care vedem cum îl voi putea materializa. Apropo, însă, de grădinar, eu știu că în acest articol, spunându-ți exact procesul prin care am luat decizia, nu ar fi o surpriză să ajungi la concluzia că și pentru tine Tiffin ar fi o variantă.

În limba română spus, îi promovez gratis?

Da și nu! În afară de scopul principal al articolului, acela de a împărtăși experiența mea care ar putea să-ți fie de ajutor și ție, le-am cerut ceva, și anume un voucher de discount. Nu doar pentru mine, ci și pentru tine. Adică tu, dacă ai citit acest articol și consideri Tiffin University în opțiunile tale, înseamnă că avem ceva în comun, mai exact, vei primi o reducere de 750 de euro. E de ajuns să spui că ai aflat de la mine (sau Life University ori Extreme Training) și, în funcție de oferta lor actuală, vei mai primi în plus o reducere suplimentară de 750 de euro.

Tot ce trebuie să faci este să-ți lași mai jos datele de contact și automat vei fi înscris în lista persoanelor care vor primi acest voucher de 750 de euro. Ai opțiunea să te înscrii doar pentru voucher și apoi să-i contactezi direct pe ei sau bifezi și opțiunea: mai am și câteva întrebări. Datele vor ajunge direct la ei și te va contacta cineva din partea lor. Este cercetare, nu trebuie să fii hotărât 100% să completezi ca să-ți asiguri voucherul, este bine, în schimb, să ai opțiuni.

Las mai jos formularul pentru voucher

După o călătorie de introspecție și pragmatism, făcând și o analiză cost-beneficiu, am făcut pasul către un Executive MBA.

Pentru mine, este mai mult decât o investiție în cunoaștere; este un vot de încredere în propria-mi evoluție, un angajament către excelență. Nu este nici doar despre creștere în cifre sau despre schimbări palpabile imediate, ci despre transformarea internă care precede orice evoluție, indiferent de natura ei.

Așadar, cu bucurie și cu mintea deschisă către ce va urma, încep acest capitol cu convingerea că cele mai inteligente investiții pe care le putem face sunt în noi înșine. Iar pentru cei care se află în căutarea unei transformări nu doar profesionale, ci și personale, cred că un EMBA poate fi cheia care deschide nu doar uși, ci și posibilități nelimitate.
Cine știe, poate vom fi colegi de EMBA, următoarea serie începe în martie 🙂

Dacă mai ai întrebări, le poți lăsa în rubrica comentarii!

Mult succes!