Cum iti cresti increderea in sine?

In videoul de mai jos raspund unei intrebari legate de increderea in sine. Videoclipul este putin diferit pentru ca nu impartasesc viziunea clasica privind increderea in sine.

Daca aveti si alte intrebari puteti da Click aici si voi raspunde cu placere fie ca sunt intrebari legate de dezvoltarea personala fie de cea profesională.

Vizionare placuta, iar daca v-a placut oferiti un   sau pentru a impartasi mai departe!

Multumesc pentru vizionare, iar daca v-a placut oferiti un like sau G-plus sau lasati un comentariu 🙂

Mai jos gasiti si transcriptul

Cum îți crești încrederea în sine

Am primit o întrebare pe mail, de la Viorel : ʺSunteți unul din cei mai apreciați doi traineri motivaționali din țara noastră. Cum ai reușit să ai încredere fermă  în propria persoană ? Ce te-a ajutat și te ajută în această direcție? Îți mulțumesc. Te rog să îmi oferi un răspuns !ʺ Inițial am vrut să fac trimitere către un articol pe care l-am scris, legat de încrederea în sine s.a.m.d. , totuși, uitându-mă la email , am decis să ofer un răspuns video personalizat, personalizat în sensul în care îmi dau seama că sunt foarte mulți oameni în situația lui Viorel, care se întreabă : cum pot să am încredere în mine? Cum pot să mișc lucrurile?

Pe cât de simple sunt răspunsurile, pe atât de complicat sunt de pus în aplicare. Am de gând să ofer mai multe posibile soluții . În manuale găsim o grămadă de formule de creștere a încrederii în sine, de exerciții, de vizualizări, să te vezi făcând anumite lucruri în anumite situații, legat de proiecții, s.a.m.d. O să răspund totuși în cazul meu, ce s-a întâmplat. In 2005 am început totul, atât cariera în training cât și Extreme Training ca și companie. Intrebarea sună așa : cum ați reușit să aveți încredere fermă în propria persoană? Deci nu  doar cum am reușit să am încredere, ci și fermă .Bergle spunea că oamenii de multe ori au probleme pt. că se iau prea în serios, Bergle fiind unul dintre cofondatorii programării neurolingvistice.

Cred că întrebarea mă forțează puțin să ofer un răspuns într-o anumită linie, adică am avut o încredere fermă , pleacă de la premisa că aș fi avut o încredere fermă . Cred și nu cred că am avut o încredere fermă , adică este o linie foarte fină între încredere, încredere fermă și inconștiență. Adică încrederea fermă , la un moment dat poate să fie și inconștiența: nu știi în ce te bagi și acesta este motivul pentru care reușești, pentru că dacă ai fi știut , n-ai fi avut atâta încredere fermă că vei reuși. Cred că acest concept de încredere fermă pune o etichetă care te obligă automat să rămâi pe loc, adică dacă nu am încredere fermă, nu pot să merg mai departe, nu pot să fac nimic. Deci cred că acest concept este puțin periculos și aici practic se află primul răspuns. Creierul s-a dezvoltat de-a lungul evoluției noastre, mai ales lobii prefrontali, care sunt responsabili cu luarea deciziilor , cu lucrurile logice, s.a.m.d. Totusi, partea prefrontală mai face ceva , anume anticipează consecințe. Aceasta este una dintre puținele diferențe dintre oameni și animale , în fine, poate nu puține, una dintre diferențele importante , să spunem, între oameni și animale, anume că putem să anticipăm o consecință. Adică, atunci când mă gândesc să-mi iau un concediu sau să nu-mi iau , am o dilemă…imediat creierul nostru proiectează o consecință : dacă îmi iau, aș putea să mă relaxez, aș putea să A.., B…C..D.., și îmi apar o serie de posibile consecințe. Dacă nu-mi iau, ce se întâmplă? A..B..C..D… Se realizează un echilibru, se înclină balanța într-un fel, nu neapărat argumentativ, cât emoțional , pt că vorbim și de argumente de ordin emoțional : cum simt că este mai bine- așa sau așa, proiectez o consecință și în funcție de cum cred eu că m-aș simți luând decizia respectivă, intru în acțiune.

Cum am reușit să am încredere în propria persoană? Cred că nu mi-am folosit atât de mult lobii prefrontali, adică nu m-am gândit atât de mult la consecințe , nu am făcut prea mult un management al riscurilor . Dacă vrei certitudini…, certitudinea și încrederea în sunt două lucruri care nu se prea leagă. Certitudine și emoție din nou nu se prea leagă. Dacă spunem că certitudinea este o emoție , complicăm lucrurile practic inutil. Nu cred că a fost vorba de o încredere, nu era ceva despre care să spun că va fi spectaculos, că voi avea un traseu al carierei extraordinar , nu a fost absolut nimic specific . Am fost pus într-o anumită situație , am livrat un training , a fost unul extraordinar , am continuat , am pus suflet în absolut tot ce am făcut și am încercat să văd partea pozitivă , adică ce s-ar putea întâmpla bun.

Aici aș avea un al doilea sfat , să nu dramatizăm consecințele , adică ne ajută să proiectăm o consecință uneori, dar nu întotdeauna . Nu ori de câte ori proiectăm o consecință înseamnă că este bine, pentru că instinctul nostru de supraviețuire tinde să ne arate mai degrabă consecințele negative decât pe cele pozitive. Ține de supraviețuirea noastră, de protecția noastră. Aș zice așa: așteaptă-te la ce este mai bine, și pregătește-te pentru ce este mai rău. Sună ciudat ..ce înseamnă acest lucru ? Viorel m-a numit trainer motivațional, nu cred că sunt un trainer motivațional , nu cred că oamenii pot fi motivați de altcineva , adică pot ajuta într-un fel sau altul o motivație, dar într-un final, un om se poate motiva singur. Dacă aștepți din exterior o motivație, este ceva temporar, care se duce relativ repede. Când vorbim de motivație, motivația vine doar din interior , am și surse exterioare , dar într-un final filtrul persoanei este cel care decide dacă îl motivează sau nu.

Am spus  ʺpregătește-te pentru ce este mai rău ʺ , adică ești dispus să accepți cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Îți deschizi o afacere mică, investești 1000, 5000 sau 10 000 EUR. Pregătește-te pentru ce este mai rău: ești dispus să pierzi acești 10.000 eur? Dacă ești dispus să-i pierzi, atunci creierul tău rămâne liber, se poate gândi : așteaptă-te la ce este mai bine și abia atunci se poate focaliza să rezolve problemele și să mergi mai departe. În momentul în care nu ai această decizie internă , dacă nu ai trecut prin acest filtru, creierul tău rămâne agățat , adică dacă pleci la treabă si în continuare îți este frică de a pierde 10 000 EUR, practic nu te poti focaliza, lucrurile se agravează , nu poți fi eficient .Însă, în momentul în care ți-ai asumat care este cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla: să pierzi 10.000 eur, atunci creierul tău rămâne liber și se poate focaliza pe ce are de făcut . Dacă este vorba de timp, de exemplu Extreme Training este o afacere la care coturile de pornire au fost egale cu costurile de înființare ale firmei. Ești dispus să muncești un an și să câștigi nimic? Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla: să muncesc un an și să nu câștig nimic. Ești dispus să faci asta? Dacă ești dispus , atunci creierul tău se eliberează partea negativă , adică o acceptă. Nu prea sunt de acord cu unele teorii motivaționale, că trebuie să crezi că se poate, că nu trebuie să iei în calcul posibilitatea de a eșua. Doza de realism inițială este necesară, nu trebuie să ne mințim pentru că tocmai atunci când ne mințim apare un conflict în creiere și apare lipsa de încredere în sine, exact răspunsul la întrebarea : cum pot sa am încredere fermă în mine?

Eu am luat în calcul că lucrurile s-ar putea să nu meargă , am bifat acest capitol și l-am pus deoparte. Mintea mea s-a putut focaliza mai departe pe lucrurile cu adevărat importante , nu a mai rămas agățată. În momentul în care acest gând îți rămâne în minte că ʺdacă pierdʺ ,ʺ dacă pierdʺ , categoric apare și lipsa de încredere. Însă în momentul în care urmezi o linie și cauți dovezi, muncești, apar rezultate , te dezvolți, pui pasiune , nu mai vezi banii ca pe un scop, ci ca pe un rezultat . Adica trebuie să te întrebi : cum pot face lucrurile mai bine? Cum pot veni eu în sprijinul oamenilor? Cum pot ajuta oamenii? Cum pot oferi excelență?  Dacă eu aș fi clientul, ce mi-aș dori cu adevărat? Te focalizezi pe lucrurile importante și încrederea vine mai mult ca un rezultat , nu ca și o condiție de plecare. Dacă aștepți încrederea fermă la început , nu are cum să vină, este ca și cum ai vrea să apară ceva din nimic, dintr-un lucru relativ imposibil. Încrederea este efectul , nu este cauza și practic ne sabotăm singuri.

Este o temă curentă : diferența între oamenii care au reușit și oamenii care nu au reușit . Una dintre ele a fost legată de convingere : ai convingerea că se poate sau că nu se poate.  În momentul în care mintea ta are convingeri care îți dezlănțuie potențialul, are convingerea că vei găsi o soluție , are convingerea că pînă la urmă oamenii vor aprecia calitatea , convingerea că fiecare om are ceva bun , convingerea că în orice problemă există și o oportunitate. Când ai tot acest set de convingeri ( am scris un articol despre schimbarea convingerilor , sunt doua categorii de convingeri : unele te limitează, unele te ajută.) și te uiți la nivelul de viață al unei persoane, la cât este ea de fericită, nu mai vorbesc de succes , vei vedea că are un set de convingeri care o ajută, nu care o blochează. Atât Viorel cât și altcineva ar putea să se întrebe ce convingeri au: lucrurile la care țin …eu cred că….orice frază care începe cu ʺeu cred că e bine să..ʺ, oricum ai continua, înseamnă că este o convingere. Convingerile…nu cred că sunt false sau adevărate în sine , ci ele te ajută mai mult sau te încurcă mai mult.

Orice gând pe care îl ai, creează o conexiune neuronală. Atât timp cât ai conexiuni neuronale pozitive, adică să găsești o parte pozitivă în orice problemă . Aici este o conexiune neuronală pe care trebuie să o dezvolți. Cu cât o faci mai des, cu atât lucrurile se întâmplă mai des, până la urmă ține de cum îți manageriezi creierul. Cu cât folosești mai mult conexiuni neuronale, cu atât devin mai puternice și le slăbești pe cele care nu te ajută.

Einstein spunea că sunt lucruri imposibil de realizat până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează. Ca și  concluzie:

1. trebuie să îți proiectezi , să fii pregătit pentru ce este mai rău , să te aștepți la ce este mai bine, să iei în calcul posibilitatea eșecului, dar trebuie lăsată deoparte și să mergi mai departe
2. nu gândi atât de mult în termeni de consecințe, omul este mai mult decât gândire, este emoție, spiritualitate , nu este doar gândire analitică.