Feedback-ul tip sandwich imbolnaveste

Greseli in oferirea Feedbackului

Am scris doua articole dedicate feedback – ului. Cu unul din el nu mai sunt de acord (cu acesta) iar cu al doilea sunt de acord pe jumătate (il gasesti aici)

Oricât ar părea de hilar cred ca vremea feedbackului de tip sandwich a apus sau este pe cale să apună. În continuare am văzut că sunt cărți sau autori care spun că este o metodă cu adevărat extraordinară. (paranteză : Feedbackul de tip sandwich pe scurt înseamnă una bună, una rea iar apoi una bună din nou)

În realitate am observat că funcționează din ce în ce mai puțin aceasta abordare. (atunci când ai de-a face cu o situație neplacută sau vrei să dai un feedback că ceva nu-ți convine, începi cu ceva bun, apoi spui problema și la final închei din noi cu ceva pozitiv)  Am observat că această împachetare a problemei debusolează ambele părți. Cel care primește, dacă se prinde ce faci devine sceptic, oricum nu va reține mare lucru sau mai nimic din partea pozitivă și aproape că percepe ca o falsitate ce vrei să-i spui, adică se trezește cu două probleme, una că nu a făcut bine, iar a doua că-l ”aburești”. Iar dacă nu se prinde, va avea tendința de a nu se focusa pe problema propriu-zisă pentru ca oricum face o treabă bună. Iar cel care oferă feedback-ul e debusolat pentru că va avea mintea ocupată cu găsirea (sau mai rău – inventarea) aspectelor pozitive.

Chiar dacă este dureros, cred ca a puncta precis ce nu merge este mult mai onest și mai eficient decât a inventa povești: Adică, poți spune: Aici mi se pare că lucrurile nu merg, cred că este o problemă! Decât să începi punctând realizări, apoi problema, iar apoi din nou ceva pozitiv. Am văzut cu ochii mei că nu dă rezultate sandwich-ul…și într-un anume fel cred că încurajează falsa politete și lipsa de autenticitate. A nu se înțelege că trebuie să fii bădăran, ci fii doar direct!

Nu este tocmai confortabil pe moment, însa dacă ne gândim că scopul feedbackului este de a oferi un răspuns în vederea menținerii unui echilibru, abordarea timp sandwich nu este tocmai o soluție.

Privind la cultura românească, asumându-mi riscul ca sunt singurul care poate susține o asemenea abordare, cred că cel mai eficient este sa separi feedbackul negativ (de schimbat) de cel pozitiv (ce trebuie sa fie menținut). Prin urmare, atunci când există o problemă semnalați problema, iar când e o realizare, semnalați realizarea, fiind ineficient a lega cele două.

În termeni de soluții, fie că ești sef sau coleg încearcă abordarea precisă și cred că vei avea parte de rezultate mai bune, cel puțin pe termen mediu și lung. Oricum, feedback nu înseamnă să-i spui cuiva că este nebun sau incompetent. În continuare cred că trebuie separată persoana de problema și că trebuie să dai feedback la problemă. Sper că am fost specific 🙂 Mai vorbim pe această tema dacă vă interesează sau puteți să mă întrebați!