De ani buni îmi treceam în fiecare an pe lista lucrurilor pe care vreau să le fac o excursie în Tibet. Dintr-un motiv sau altul, de fiecare dată am amânat, însă probabil la un moment dat vine timpul ca lucrurile să se întâmple.
După o călătorie în Tibet cred că se poate scrie o carte, însă eu cel puțin acum mă voi opri la a scrie numai un articol cu câteva impresii, sfaturi și recomandări.
După o excursie în Tibet este imposibil să nu se schimbe ceva în interiorul tău.
Impresii din excursia în Tibet
Expus la un mediu cu totul diferit, începi să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Cred că această perspectivă în primul rând te îmbogățește emoțional și spiritual. Eu mă voi opri la trei lucruri care m-au marcat în mod special pe mine.
1. Nu există presiunea timpului
Prima dată pentru mine a fost de-a dreptul enervant să nu-mi fie clar programul, orele de plecare și de sosire. Am avut un șofer indian pe care îl întrebam pe drum spre diferite obiective sau orașe: Când ajungem în orașul cutare? Iar el îmi răspundea: ajungem când ajungem! Încercam să folosesc arta întrebărilor pentru a afla mai multe: Cât timp mai avem până ajungem?, iar el îmi răspundea: În Trei ore! După trei ore văzând că nu ajungem îl întrebam din nou: Când ajungem? Și primeam același răspuns: În trei ore! …chiar dacă între timp trecuseră cele trei ore.
Discuțiile noastre cu șoferul indian, sunt numai un exemplu, însă această lipsă de presiune a timpului se simțea peste tot: o vedeai în ochii oamenilor cu care vorbeai, o vedeai în felul cum mergeau, o vedeai în modul cum planificau. A nu se înțelege că lucrurile se amânau sau nu se întâmplau ci pur și simplu se întâmplau fără o presiune, într-un ritm aproape melodic aș putea spune.
2. Mindfulness nu înseamnă nepăsare
Aceasta este un subiect de interes pentru mine. Eram curios să văd izvorul mindfulness, la el acasă. Chiar dacă a fost transpus în occident într-un limbaj accesibil, eu eram curios să văd comportamentul tibetanilor. Eu credeam cumva că trebuie să nu-ți pese ca să fii mai puțin stresat și mai fericit. Dacă-ți pasă prea mult, te stresezi prea mult. Ei bine am constatat că aceasta este o abordare ușor rigidă.
Știi ce întrebare primeam de la șoferul meu aproape în fiecare zi: Ești fericit? Adică nu prea mă întreba ce fac, ci mă întreba specific dacă sunt fericit. La fel în toate discuțiile și interacțiunile avute, conceptul de fericire era prezent în mod continuu. Ei prin fericire înțeleg în primul rând cum te simți acum, lasă ce a fost, lasă ce va fii , cum te simți acum? În mod paradoxal această conectare la prezent nu înseamnă că nu-ți pasă de ce a fost sau ce va fii, ba din contră, prin conectarea la momentul prezent beneficiile sunt uluitoare!
3. Tibetanii nu se agață nici de trecut nici de viitor
Am observat la mine și la oamenii cu care interacționez în general că suntem cumva suspendați între trecut și viitor. Momentul prezent este suprimat pentru că tot ne punem problema: ce ar fi fost dacă… și analizăm momente trecute prea mult, mai ales cele neplăcute și în același timp ne facem griji pentru ce va urma. Această abordare de obicei face ca momentul prezent să dispară pur și simplu pentru că mintea noastră, emoțiile noastre pendulează între trecut și viitor.
Ei bine la tibetani lucrurile sunt mai simple, ei nu se agață de trecut deloc. În fața oricărei situații, fie ea și una neplăcută, ei iau lucrurile ca atare. Nu le încarcă emoțional și nu le supraanalizează. Pur și simplu iau lucrurile ca atare odată ce s-au întâmplat: S-a întâmplat pentru că s-a întâmplat!
Eram în mijlocul munților Himalaia, iar mașina făcuse aproape o pană, în sensul că intrase un cui în cauciuc. Aerul ieșea ușor, iar roata de rezervă era deja spartă, iar vulcanizare nici vorbă în apropiere. Șoferul s-a uitat la roată și a zâmbit spunând: S-a spart roata! O să vedem ce urmează! Eu am zis atunci să ne grăbim, m-am agitat gândindu-mă cât de complicat ar fi să rămânem în munți, să dormim în mașină și să așteptăm acolo o zi o posibilă soluție să vină cineva cu o altă roată.
Trecând peste detaliile poveștii este de reținut aici abordarea: pur și simplu șoferul nu s-a stresat absolut deloc pentru ce se întâmplase și nu și-a făcut deloc griji asupra a ce urmează.
Cam așa arătau toate evenimentele și activitățile din viața lor. Adică ei nu înțelegeau deloc abordarea noastră, plină de emoție asupra unui fapt consumat. Pentru ei pur și simplu era mai simplu … s-a întâmplat! În același timp, ai putea să crezi că nu e bine să nu-ți faci griji de ce va urma, pentru că ar atrage non acțiune. Atenție însă, faptul că nu-și făceau griji pentru ce va urma nu înseamnă că nu acționau. Din contră conectarea deplină la prezent îi făcea să dobândească mai mare claritate și precizie aspra acțiunilor care trebuiau făcute acum. În cazul șoferului nostru el pur și simplu a fost atent la drum (pentru că era mare nevoie) și nu s-a stresat că nu ajungem la destinație. Într-un anumit fel, această conectare la prezent creează un spațiu în care te poți simți bine și poți face lucruri frumoase. În cultura noastră stresându-ne foarte mult pentru ce s-a întâmplat și îngrijorându-ne pentru ce urmează, suntem într-un maraton și uităm de prezent.
Cred că acest lucru a avut impactul cel mai mare asupra mea și anume felul în care te conectezi la prezent. Teoretic eu credeam că știu să mă conectez la prezent, însă când am petrecut un timp într-un mediu în care lucrurile se întâmplau așa, viziunea mea clar s-a îmbogățit și sper să mă țină cât mai mult. Oricum sunt în momentul în care îmi panific să merg a doua oară.
Ar mai fi multe lucruri care m-au marcat de la felul cum privesc ei viața, nașterea, moartea, bunurile materiale, deschiderea, respectul, toleranța opiniilor, poate o să mai povestesc în articole viitoare, inclusiv de întâlnirea cu maestrul din poza ☺
Mergând mai departe aș vrea să-ți dau câteva recomandări legate de locuri!
Unde să mergi în Tibet?
Eu când am ales să merg în Tibet, nu pot spune că am făcut o cercetare serioasă. Pot spune însă că am avut noroc ☺ Destinul a făcut să dau pe Facebook peste profilul lui Lucian (https://www.facebook.com/LucianOctavianPapuc). Avea planificată o călătorie și am luat-o. Abia ajuns în Tibet am înțeles că am avut norocul să aleg o cătorie în care am avut ocazia să interacționez cu cultura tibetană autentică.
Am înțeles și faptul că Tibetul Indian și Tibetul Chinezesc sunt două lucruri destul de diferite. Chiar dacă Lhasa este capitala Tibetului, adevăratul Tibet nu mai poate fii văzut în Lhasa. În Lhasa s-a chinezărit totul și cultura tibetană propriu zisă nu prea ai unde să o mai vezi. Pe scurt îți recomand Tibetul Indian: Tabo, Valea Spiti, Kaza, Manali, Dehradun Shimla, etc.
Vă recomand să-l urmăriți pe Lucian pe Facebook pentru că organizează constant călătorii. Mi se pare că datorită lui am avut ocazia să gust întradevăr din cultura tibetană. Lui Lucian îi sunt pe deplin recunoscător, a fost un ghid de zile mari: organizează călătorii de vreo zece ani, știe unde să te ducă exact și are grijă de tot confortul logistic (cazare, transport, masă). Experiența a fost cu atât mai bună pentru întregul grup, pentru că el este și un ghid spiritual (știe, practică și spune mai departe). Probabil se vede că îl apreciez. Rar fac recomandări specifice pe blogul meu, însă acum nu m-am putut abține ☺ Aici te poți conecta cu el: https://www.facebook.com/LucianOctavianPapuc). Așadar, mare grijă ce alegi dacă vrei să vezi Tibetul.
Cât costă o excursie în Tibet?
Evident, nu este tocmai ieftin, transportul în sine reprezintă o componentă serioasă. Apoi pe formula pe care am fost eu, să ai șofer la dispoziție în toată călătoria de două săptămâni, cu mașini foarte ok, din nou este important de luat în calcul. Mai sunt apoi cheltuielile legată de viză, cazare și masă. Probabil dacă îți organizezi pe cont propriu o călătorie similară, de două săptămâni, să întâlnești maeștrii, să vezi orașe, să ajungi la temple, să ai acolo un transport asigurat, este posibil să economisești 100-200 de Euro. În mod organizat, în care nu trebuie să-ți mai faci griji de nimic și să ai toate beneficiile unei călătorii în Tibet constă undeva între 1600E și 2000E. Cu alte cuvinte, dacă chiar vrei să ajungi în Tibet și să ai parte și de experiențe plăcute costă ceva, nu este tocmai la costul unui City break.
Acolo nu trebuie să cheltui mult, adică banii de buzunar. Depinde fix de tine ce vrei să-ți cumperi, fie că ne gândim la boluri tibetane sau diferite suveniruri. Am avut colegi în grup care s-au încadrat în mai puțin de 200E timp de doua saptamani. Sincer depinde de tine cât vei mai vrea să cheltui, în cazul în care ai asigurat totul.
Închei acest articol spunandu-ți că o să revizitez Tibetul Indian curând. Poate ne întâlnim în următoarea călătorie. 🙂
Marian
Linkuri recomandate:
Multumesc frumos Marian!
Am vrut sa ma grabesc , sa citesc repede articolul si sa trec mai departe, dar vorbele tale m-au oprit din alergare, am micsorat ritmul si mi-am dat voie sa citesc pe indelete, sa ma bucur de aceasta minunata experienta a ta.
La sfarsit mi-am spus clar si raspicat- vreau si eu in Tibet.
Cred ca asa voi reusi sa micsorez ritmul pentru totdeauna, sa las sa vina pe rand cu iubire experiente minunate care stau acolo, cuminti, si ma asteapta cu rabdare.
Vreau nu numai sa inteleg rabdarea, dar si sa o simt, sa o integrez, sa faca parte din mine- sa fiu rabdare.
Astept cu rabdare sa vina oportunitatea de a merge in Tibet in momentul optim pentru mine.
Inca odata iti multumesc!
Buna ziua,
Se poate sa imi spuneti daca in costurile călătoriei ați inclus si costurile zborului din România?
Multumesc
da, sunt incluse 🙂
Vreau si eu sa merg cu tine
nu stiu cand mai ajung, insa urmareste-l pe Lucian cand organizeaza
Multumim pt articol!
Multumim pentru articol! Tocmai cautam detalii de calatorie in Tibet dupa o perioada de transformare si invatare. Vrem sa mergem in 2019 in “luna de miere”:)
Multumesc pentru articol, Marian. M-a convins sa incerc aceeasi experient ca si tine. Abia astept. Esti un om foarte fain ca ai scris despre asta atat de simplu si la obiect.
Foarte fain articolul! Multumesc!La finalul acestei luni voi ajunge si eu acolo
🙂 relaxare plăcuta atunci!
Salut!
Spune-mi te rog cand intentionezi sa mergi in Tibet. Atat eu cat si sotia mea dorim f.mult sa ajungem acolo.
Eu am fost in Tibet.probabil o sa mai merg in toamna in India (in zona tibetana) la conferinta cu Dalai Lama.
De mult ma gandesc la Tibet si cum sa fac o calatorie care sa-mi aduca bogatie spirituala.
Iubesc calatoriile in general, dar asta e ceva special.
Nu este inca momentul si, in plus , vreau sa il iau cu mine si pe sotul meu. Asa ca am nevoie de ceva mai mult timp de pregatire.
Sunt sigura ca atunci cand va fi momentul, se va intampla.
Voi lua cu siguranta legatura cu Lucian pentru mai multe detalii.
Iti multumesc ca ne-ai impartasit putin din ceea ce cred ca este f important legat de organizarea unei astfel de calatorii.
Te voi urmari in continuare si astept si alte informatii.
Si eu am fost în situatia de a-mi convinge soția să meargă cu mine. Acum tocmai m-am intors din a doua călătorie….insa de data asta, paradoxal, ea m-a convins să merg 🙂
Scurt si la obiect. Mi-a placut! Imi doresc mult sa ajung in Tibet dar simt ca inca nu e momentul. Cand va fi sigur il voi contacta pe Lucian ! Multumesc pentru aceasta scurta dar instructiva calatorie, Marian !
Pe curand.
Cu stima,
Aura Dvoracic
Ce fain! Felicitari si multe experiente asemenea de acum inainte. Mi-a placut tare partea cu prezentul si cu „s-a intamplat, s-a intamplat”, precum si contanta atentie asupra lui „esti fericit?”.
Intr-adevar e o mare provocare, pentru noi din partea asta de lume, sa nu intoarcem tot pe toate partile, sa nu sarim din prezent catre trecut sau viitor, cautand sa analizam si sa prevedem.
Multumesc pentru articol si recomandare. O sa imi prinda bine, fiind si pe lista mea de dorinte de ceva vreme.
An excelent sa ai, Marian! 🙂
Cu drag,
Cristina
Buna ziua, iti multumesc Marian pentru articol. Iti doresc succes si toate cele bune.
MARIA