Ce o sa fac maine?
Cei care m-au intalnit au intuit repede ca au de-a face cu un tip care isi face planuri, are obiective, le atinge, etc Uneori insa traiesc cu impresia sa as putea face mai mult, insa nu in sens de planuri!
Intrebarea care ma bulverseză putin insa ma ajuta totodata este nu ce voi face maine sau la anul! Aici am raspunsuri clare!
Intrebare este:
Ce fac astazi, ce fac ACUM pentru a ma bucura mai mult si a ma simti mai autoimplinit?
Trecutul a fost, viitorul urmeaza sa fie, ca probabilitate! Amanam prezentul nejustificat, traind prea mult in trecut (care a fost deja) sau in viitor (care este incert). Oare am putea trai mai mult in prezent? Cred ca ne amagim uneori foarte mult cu ideea de Maine! Singura certitudine, legata de Maine este ca va fi, la un moment dat, ziua in care noi nu vom mai fi in aceasta lume! Ar fi multe de scris ….
Voi ca parere aveti, daca ati ajuns pe aceasta pagina?
Abordarea prin prisma faptului ca avem doar o certitudine, cea a sfarsitului firesc , mi se pare cam pesimista.
Eu cred ca stim atat de putine , ca avem atat de mult de invatat , ca pana la urma cunoastem atat de putin despre lumea in care traim sau despre persoanele de langa noi incat a te intreba ce fac azi sau ce mai fac este practic un nonsens , atat timp cat si asta-i conditie obligatorie , nu esti de genul ” para malaiata”.
Deci, ce fac azi trebuie sa fie obligatoriu mai bine decat ceea ce am facut ieri si mai putin decat ceea ce voi face maine.
Eu cred ca cheia este sa gasesti un echilibru intre prezent si viitor, sa traiesti totul la maxim, insa sa nu uiti sa arunci un ochi si catre viitor.
Fac astazi cat mai mult posibil, nu las pe maine decat problemele la care CRBL-ul refuza sa coopereze din motive de forta majora … greva neuronilor, astfel incat prima mea zi de concediu pe cealalta lume sa nu fie umbrita de sentimentul de culpabilitate – ca n-am facut – si sa ma bucur la loc linistit, la loc cu verdeata si sa privesc din ceruri cum „amicii” mei m-a vorbesc numai de bine.
In nomine Padre, e Figlio, e Spiritu Sancte !
Foarte frumos spus si gandit, felicitari Alexandru!