Dacă ai citit titlul și nu-ți vine să crezi, așa este: chiar eu spun asta, Marian Rujoiu, un promotor al gândirii pozitive. Într-o lume în care auzi la tot pasul că gândirea pozitivă este totul, mă trezesc eu și spun că nu este așa. Am întâlnit mulți oameni la extreme: unii cred că nimic nu merge bine și nici nu va merge bine, alții cred că totul este frumos și va fi frumos în continuare. Ambele categorii de oameni probabil au conturile goale, relații neîmplinite, o viață, dacă nu grea, cel mult plictisitoare.
Probabil nu mai înțelegi nimic, practic afirm că gândirea pozitivă nu merge, iar acum iți spun că nici cea negativă. Ai putea să mă contrazici dându-mi exemple de oameni eminamente negativi care au ce-și doresc sau oameni eminamente pozitivi care au obținut multe. Știi, dacă tu poți face o listă o pot face și eu, însă nu aceasta este ideea.
Winston Churcil spunea că
”oricât de frumoasă ar fi strategia, din când în când trebuie să te mai uiți și la rezultatele ei.”
Eu am făcut acest lucru. De câțiva ani mă uit la rezultate, la rezultatele mele, la rezultatele celor din jurul meu, la rezultatele clienților și nu am găsit o conexiune clară între gândirea pozitivă și succes. Recunosc, am găsit conexiuni mai multe între gândirea negativă și eșec.
Cândva recomandam celebrul film The secret. O mai fac și acum. Totuși nu trebuie să fii geniu ca să-ți dai seama că a-ți dori un lucru nu este totul pentru a-l și obține a doua zi. Cei mai mulți nu-l vor avea niciodată. La fel, nu-i suficient să-ți dorești o călătorie în jurul lumii și a doua zi să se întâmple. Sunt unii care totuși vor face călătoria, însă sunt atât de puțini încât nu putem concluziona că lucrurile se rezolvă dacă-mi doresc ceva. Te-am pus pe gânduri? Sper că da! Poate te-ai și enervat puțin. Este bine, pentru că las legea atracției pentru alt articol și acum o să mă întorc la gândirea negativă și cea pozitivă.
Oamenii vorbesc în timp ce ascultă și realizează la sfârșit că nu au înțeles ce spune celălalt. Acum nu mai vreau să vorbești în gând, măcar pentru câteva clipe și la urmă decizi tu ce vei face, dacă vei face ceva. Poți să critici ceea ce cred, poți să apreciezi, poți să faci ce vrei tu. Ce-mi doresc eu este să-i permiți minții tale să privească într-un mod în care nu e obișnuită să o facă. Acum vei asculta opinia mea care până acum te-a scos puțin din sărite și din zona de confort. Este in regulă!
Dacă te așteptai ca acesta să fie încă un articol care ridică la nivel de religie gândirea pozitvă sau pe cea negativă, află că nu este cazul, iar dacă citești acest articol doar pentru a găsi dovezi că e bine să fii negativ, îți spun de pe acum că nu le vei găsi.
Să-ți dau o listă cu trei afirmații cu care NU sunt de cord:
– ori de câte ori ai o problemă, privește partea bună!
– atunci când lucrurile merg prost, probabil vor merge bine în curând!
– trebuie doar să crezi că totul va fi bine și este de ajuns!
Pot să fac o listă mare, însă cred că ai prins ideea. În contrast, vreau să-ți dau și o listă cu trei lucruri cu care sunt de acord:
– gândirea pozitivă nu-ți rezolvă problema!
– problemele sunt probleme și trebuiesc tratate ca atare, gândind doar pozitiv vor trece ani și vei fi aproximativ în aceeași mocirlă!
– gândirea pozitivă uneori te ispitește să negi problemele și să le bagi sub preș. La un moment dat vor reveni!
Dacă nu știi ce să mai crezi, atunci este bine. Poate într-un fel ești de acord cu ce-ți spun, în același timp te gândești că poate că nu este frumos ce spun și nici limbajul folosit. Sau poate, dacă ești un adept al gândirii negative te gândești că în sfârșit cineva spune lucrurilor pe nume în mod precis. Vreau să liniștesc ambele categorii și vă spun că nu sunt de acord nici cu una, nici cu alta.
Acum dă-mi voie să susțin contrariul. Gândirea negativă este bună. Depinde cât de negativă este. Dacă nu este îndeajuns de negativă, nu te mai ajută la nimic. Trebuie să fii negativ de-a dreptul. Diferența în sine este foarte mică. Între gândirea pozitivă dusă la extrem și gândirea negativă este o distanță de doar un milimetru, iar calea maestrului este de a se poziționa între ele. Atunci când conduci, mișcă volanul un milimetru și tine-l așa timp de un minut. Vezi ce se întâmplă. Îți spun eu: un accident! Mai bine nu încerca, poți doar să-ți imaginezi. Gândește-te la fotbaliști, e nevoie ca piciorul să fie întors doar un milimetru pentru a rata cu poarta goală. Este nevoie doar de un milimetru în pozitionarea crosei la jucătorii de golf pentru ca mingea să ajungă la 10 metri distanță de gaură. Este nevoie doar de un milimetru atunci când montezi geamuri pentru ca vântul să-ți intre în casă. Da, un milimtru distanță și lucrurile pot ajunge unde nu te-ai aștepta sau pot lua o întorsătură pe care nu o așteptai.
Gândirea negativă executată greșit și gândirea pozitivă executată greșit, de obicei, se află doar la o distanță de un milimetru de execuție.
Ce însemnă acest lucru în practică?
Atunci când ai o problemă și ești pozitiv, problema nu prea se rezolvă, probabil ai văzut-o pe pielea ta. Este frumos să vizualizezi, să vezi problema rezolvată, dar nu ajută prea mult. Atunci când ai o problemă, poți să fii negativ. Atunci când te uiți la viața ta, poți fi negativ! Atenție, dacă nu ești suficient de negativ, nu fucționează ce-ți spun eu.
Trebuie să fii atât de negativ, atât de dezgustat, atât de înfuriat, încât să-ți miști fundul să faci ceva. Să treci la acțiune, să rezolvi problema. Dacă vei lua calea pozitivă, lucurile nu se schimbă, trebuie să fii într-adevăr nemulțumit să schimbi ceva. Dacă te uiți la relația ta și nu ești îndeajuns de nemulțumit, nu vei face nimic, dacă te uți la jobul tău și nu ești îndeajuns de nemulțumit, vei mai petrece câțiva ani pe acolo și vei continua să te plângi. Distanța de un milimetru este puțin mai departe de negativ, nu mai aproape de pozitiv. Dacă nu ești nemulțumit cu adevărat, nu vei lua o decizie, nu-ți vei asuma un angajament, nu vei face nimic. Vei face ceva, vei tărăgăna lucrurile. Cu cât te vei înfuria mai tare, cu atât probabilitatea să iei decizii va crește! Acum poate înțelegi de ce spuneam mai sus că negativismul formal nu ajută.
Dacă-ți spui că lucrurile merg rău, că probabil nu ai ce face, că vor merge la fel în continuare, ești negativistul tipic, care doar simulează și atât, nimic mai mult. Este vorba doar de lene și de a găsi motive pentru a rămâne în zona de confort inconfortabil. Este o zonă periculoasă acest confort inconfortabil ce rezultă atât ca urmare a gândirii negative, cât și a gândirii pozitive tipice. De ce? Pentru că te păstrează acolo. O decizie radicala un moment de cotitură, apare atunci când ești cu adevărat nemulțumit de viața ta. Cu cât vei fi mai negativ, cu atât posibilitatea să faci ceva crește. Vei face lucruri mărețe doar atunci când vei instala teama de a continua în acest fel/la fel. Atunci când vei fi conștient că nu are sens să te minți, abia atunci ieși din zona de confort și poți fi extraordinar.
De ce ne încurcă gândirea pozitivă?
Din simplu motiv că ne menține în zona de confort, nu ne face să luăm decizii curajoase. Spuneam mai sus că ne mulțumim să privim la strategie (gândirea pozitivă) fără să ne uităm la rezultate. Rezultatele remarcabile apar dacă iei decizii remarcabile. Dacă vrei să obții rezultatele pe care nu le-ai avut niciodată, trebui să faci acele lucruri pe care nu le-ai făcut niciodată.
Îndemnul meu este să fii foarte negativ dacă într-adevăr vrei să obții rezultate remarcabile. Nu doar să bifezi gândirea negativă. Aceasta este distanța de un milimetru. Și dacă tot vorbesc de distanțe de un milimetru, gândirea pozitvă poate să apară doar pentru a-ți confirma că ești capabil să găsești o soluție. Gândirea pozitivă îți blochează succesul ori de câte ori te menține într-o situație. Dacă-ți spui că viața e roz când tu ești jos, gândirea pozitivă doar te ajută să râmâi în mocirlă mai mult timp. Abia după ce-ți intră noroi în gură, în urechi și-n pantaloni, te saturi de gândirea pozitivă și iei decizia de a te ridica și scutura. O altă categorie de oameni negativiști destul de interesantă este categoria celor care văd răul din orice situație. Este bine să vezi răul, însă dacă rămâi la stadiul de identificare și ți se pare interesant acest lucru, vei identifica toată viața probleme. Bună strategie, păcat că nu dă rezultate. Dacă identifici probleme și nu ți se par suficient de mari sau nu te deranjează suficient de mult, este ca și cum ai sta pe vine în mocirlă, tot nu te-ai ridica.
Limbajul meu cu siguranță că nu ți s-a părut unul prietenos și sunt de acord. Acum eu mă gândesc la scop, care este scopul, să mă imprietenesc cu tine sau să te provoc să ai o viață mai bună? Nu vreau să fim prieteni, cel puțin nu de data asta. Vreau să te scot din sărite atât de tare încât să faci ceva, cu tine, cu viața, cu relațiile, cu jobul, cu prietenii, cu totul!
Să gândești pozitiv nu este un rău în sine. Devine rău când te deconectează de la realitate, când îți menține o stare de lucruri neplăcută. Este o distanță de doar un milimetru. Închei spunându-ți:
Fii atât de negativ încât să devii atât de pozitiv să poți trece la acțiune la scară mare!
Dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l mai departe, comentează-l, oferă un like sau ce vrei. Dacă nu ți-a plăcut, mai citește-l odată! Dacă ai și tu o teorie a ta, foarte bine, poți să o scrii. Atenție, din când în cand, strategia trebuie să mai dea și rezultate! Nu te sfătuiesc să aplici strategia descrisă în acest artiol decât dacă te-ai hotărât să țintești foarte sus! Dacă ai o altă strategie, la fel de bine, atât timp cât ai rezultate remarcabile este excelent, o strategie nu funcționează pentru oricine!
In functie de cât de tare te-ai supărat probabil ai vrea sa ne și vedem cândva fie să mă contrazici fie să-mi mulțumești. O putem face, deocamdata printr-un comentariu mai jos 🙂 De asemenea share sau like este binevenit 🙂
Mi-a plăcut articolul!
Multumesc pentru el!
Bună Marian,
Sunt de acord cu tine că fiecare își poate perfecționa o „strategie” de rezolvare a problemelor (dacă vrea!). Profesia mea (recruiter) îmi permite să cunosc o mie de feluri de oameni, fiecare pe drumul său. Modul în care oamenii disimulează abordarea la extrem (adică „cel mai pozitiv” – sic! – sau „extrem de negativ”) se întâmplă să fie conform „tendințelor” și preocupărilor lor de moment. Ce vreau să spun este că fiecare, atunci când percepem și rezolvăm problema, considerăm că avem abilitatea de a crea metode proprii, personalizate, valabile la momentul respectiv. Când cineva ca tine expune o altă abordare (adică dorește să ne „enerveze”), aduce un disconfort/ provocare, pe care fiecare o percepe ca atare.
Pe de o parte, înțeleg că gândirea pozitivă te ajută să-ți creezi o stare (impulsul inițial) bună, în care ceilalți te percep ca fiind încrezător și cu resurse în fața provocărilor. Chiar dacă, în sinea ta, ȘTII că nu este totul atât precum se poate vedea, încerci să-ți faci curaj, să gândești căi de a rezolva problema. Câteodată e suficient să ai acest „momentum”, însă de multe ori e nevoie, așa cum ai spus-o atât de bine, să faci eforturi să te ridici, nu să rămâi undeva la jumătatea drumului. De aceea, orice sportiv de performanță ia în calcul retragerea doar atunci când ȘTIE că nu poate ajunge mai sus.
Pe de altă parte, a fi prevăzător este o parte a spiritului antreprenorului (în orice domeniu ar activa el), iar un soi de „fatalism” specific unor neamuri (știu, e o declarație cam perimată!) revine cu consecvență pentru a ne arăta exact unde suntem și ce ne dorim cu adevărat.
Emoțional, suntem diferiți, iar un eveniment obscur pentru unii poate avea o semnificație majoră pentru alții. Eu cred că a avea scopuri banale (cum ar fi acela să trăiești la țară, să bei o bere – sau un ceai – cu prietenii/ prietenele etc.) este în regulă, atâta timp cât îți oferă acea stare de confort „confortabil” care se numește fericire. De asemenea, a ținti cât mai sus, a fi competititiv, a(-ți) demonstra că ești (cel mai) bun pot fi obiective pe care să ți le propui și să acționezi pentru a le realiza, însă dacă acțiunea ta provoacă reacții negative din partea celor din jur, ar trebui să-ți pui întrebări cu privire la justețea, moralitatea, responsabilitatea socială pe care le ai.
Așadar, am dedus din articolul tău că „pozitivul” și „negativul” nu sunt diametral opuse, ci ajung uneori să conveargă către un rezultat dorit/ urmărit. Oricum, că tot am folosit diverse exemple din fizică, mai aduc unul: depinde ce repere ai, adică sistemul de referință se modifică substanțial atunci când iei în calcul elemente diferite ale acestuia și/ sau relații schimbătoare între acestea.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit o imagine diferită a preceptelor ce rulează în filmul societății noastre actuale.
FELICITĂRI și AZI!
Continuă în acest fel la fel, MARIAN, și Articolele tale vor rămâne pline de substanță atât pozitivă, cât și negativă pentru că, …oricând, oriunde, oricum… e nevoie de ȘI ȘI/2, ca întregul să devină și să rămână întreg!
Zi frumoasă pe mai departe!
Total de acord. Eu sincer de cand ma stiu am fost o persoana realista, sau chiar negativista. N-am fost niciodata pozitiva, chiar daca apropatii sau prietenii mei ma fortau sa gandesc positiv, prin diverse motive, ca face bine la psihic si alte bullshit-uri care ma fortau sa plec la culcare. Eu ca persoana consider ca orice problema trebuie rezolvata in cel mai scurt timp posibil. Este singurul mod prin care sa nu te consumi. Dupa cum ai spus daca le pun sub pres oricum nu rezolv nimic, ele tot apar si cu cat stau mai nerezolvate cu atat te preseaza mai mult. Parerea mea e ca te consumi mai mult daca te fortezi sa vezi intr-o lumina buna un anumit lucru rau. Poate e o chestiune de perspectiva dar nu cred ca exista o cale prin viata corecta, sau onesta si care sa nu creeze durere. Asa ca gandirea pozitiva, e pentru neincercati
Nu cred in ceea ce spui. Dar fiecare cu parerea lui.
Vreau sa ma consider o persoana cu gandirea pozitiva. Nu reusesc intodeauna, sunt momente cant teama, nesiguranta isi spun cuvantul. Aceasta stare o am 1 zi maxim si pana la urma tot spunandu-mi ca este ok, o sa reusesc, este totul bine, aceea stare urata dispare.
Aceasta stare urata o am din copilarie, cum majoritatea oamenilor o au (nesiguranta, teama, stima de sine scazuta). De aceea exista atatia oameni care sufera de depresie.
Prin puterea mea interioara, prin gandirea pozitiva mi-am demonstrat ca pot face tot ceea ce imi propun. De multe ori m-am propus lucruri pe care multa lumea le credea nerealizabile. Dar am stiut ca pot si am reusit.
Buna Cristina,
imi pare rău ca nu esti de acord cu mine, pentru ca eu sunt de acord cu tine 🙂 Nu-mi dau seama de unde, mai exact, din articol reiese că nu aș fi de acord cu ce spui, ba din contra, eu vorbesc de două excepții bine definite care nu surprind cazul prezentat de tine. (in cazul in care ai citit articolul).
Multumesc pentru comentariu!
Personal, consider ca ceea ce vrea sa transmita ideea gandirii pozitive este aceea ca vei atrage lucruri pozitive in viata ta, nu sa gandesti superficial. Uneori tine seama de lucrurile pe care ti le faci tu, alteori de vibratii. Emanand ganduri, automat vibratii pozitive, asa vei ajunge in anumite contexte favorabile tie si dorintei tale.
Plus de asta sa nu uitam vorba din batrani: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac. Ceea ce vreau sa corelez cu acest context este faptul ca, gandind pozitiv vei atrage la un moment dat ceea ce iti doresti, gandind asa mereu, dar cand acel lucru vine trebuie sa si stii sa profiti de ocazie.
corect 🙂 de acord cu tine!
Ai dreptate si gindirea negativa ajuta oameni ….le da un impuls a de ridica mai cu ambitie si cu gindirea pozitiva merge mai departe si va reusi in tot ce isi propun sa faca…….
da, este o combinatie pana la urma! 🙂
Pingback: Gândirea pozitivă – 4 căi prin care poate fi antrenată | Director articole online, advertoriale si comunicate de presa
Pingback: Gândirea pozitivă - 4 căi prin care poate fi antrenată și valorificată
Pingback: Tehnici dezvoltare personala si de business foarte puternic
Pingback: Ce este si ce nu este dezvoltarea personală? – Marian Rujoiu
Pingback: Critica gândirii pozitive | DISCERNE